Născută acum 60 de ani, la Urecheni, în casa în care avea să trăiască şi cea mai cruntă perioadă de abandon din viaţa ei, Angela Ciochină, vocea de aur a Neamţului, s-a stins. Imobilizată de 5 ani la pat, dar extrem de activă pe internet, cu ultimele postări pe facebook ieri după-amiază, artista spera că va reuşi să urce din nou pe scenă şi să reconstruiască atmosfera din anii în care ridica sala în picioare. Se vedea cântând, cu aceeaşi pasiune şi cu acelaşi drag de public, chiar de-ar fi fost în scaun cu rotile.
A luat legătura cu câţiva prieteni care ar fi putut s-o ajute să ajungă într-un studio muzical, dar n-a grăbit lucrurile, pentru că, la fel ca mai toţi oamenii, a crezut că are timp. Pentru ea, însă, tot timpul s-a scurs.
A fost găsită, prozaic, fără viaţă, de femeia care venea să cureţe casa din Bucureşti, unde locuia după ce a fost luată de la Urecheni, acum câţiva ani. Angela Ciochină nu mai este, dar şlagărele ei – “Odată cu cântecul”, “Am vrut” şi “Salcâmul de pe strada mea”- trăiesc. Dumnezeu s-o aibă în paza Sa!
