Cu peste 1.000 de poliţişti, jandarmi şi pompieri împânziţi prin tot judeţul a trecut şi ziua alegerilor. Cu bine, s-ar putea spune, fără găleţi electorale şi fără nostalgii în sensul ăsta, semn că orice învăţ are şi dezvăţ. Că oamenii nu prea au ştiut pentru ce votează şi cât de importantă sau de insignifiantă poate fi opţiunea lor, e altă discuţie. Ţine de cultura politică a fiecăruia, capitol la care multă lume are lacune serioase. Expresia fidelă a gradului de cultură şi educaţie este reclamaţia. Acea sesizare, făcută la 112, prin care cetăţeanul sesizează un incident electoral. Şi duminică au fost 6 astfel de sesizări, cu una mai puţin decât în 2009, semn bun – cred poliţiştii.
Semnul mai puţin bun este că nemţenii au făcut reclamaţii pe lângă subiect, ca de multe ori când sună la numărul de urgenţă care le-a devenit extrem de drag. “În urma verificărilor desfășurate, aspectele reclamate nu s-au confirmat”, se arată în comunicatul Biroului de presă al IPJ Neamţ.
“Din punct de vedere al aspectelor sesizate, trei dintre acestea au reprezentat împiedicarea exercitării drepturilor electorale, întrucât persoanele nu s-au prezentat la vot cu actul de identitate necesar exercitării acestui drept, iar restul sesizărilor au făcut referire la posibile fapte ce contravin legislației în vigoare”.
Dincolo de limbajul “specific”, cel puţin două situaţii concrete sunt relevante. O bătrână de 84 de ani din Piatra Neamţ a venit la secţia de votare cu cartea de alegător despre care ştia ea că se foloseşte exact în aceste situaţii. Nimeni nu a reuşit să o convingă că acea bucăţică de carton, cu fotografia şi cu datele ei, nu este valabilă şi nu-i dă dreptul să voteze. A sunat la 112 şi s-a plâns că nu e lăsată. A primit alte explicaţii, a plecat, dar a revenit la secţie de mai multe ori. Până la urmă a primit amendă de 750 de lei, pentru “nerespectarea indicaţiilor preşedintelui secţiei de votare”. Lucru care evident că o va durea la buzunarul şi aşa sărac, dar tot n-o va lămuri de ce un document eliberat de reprezentanţii statului nu are valoare în faţa reprezentanţilor statului.
A doua reclamaţie, savuroasă în esenţă, a venit de la un bărbat de la ţară. Trimis de nevastă la magazinul din sat să ia o cutie de lapte pentru copil, omul a fost văzut de nişte consăteni cu simţul umorului, care l-au luat peste picior: “Nouă ne-a dat bere să mergem la vot, ţie lapte?!? S-or fi uitat şi ăia la faţa ta!”. Strângând din maxilare, omul a mers acasă şi a sunat imediat la numărul de urgenţă ca să reclame, evident, că s-a dat bere mită electorală, iar el – supus unei discriminări maxime – a luat o cutie de lapte pentru copil şi a fost pus s-o plătească. Ce-ar mai fi de spus? (C. MIRCEA)
