În ultimii ani, au intrat în tradiția locului două denumiri de mănăstiri – Hașca și Paltin – din satul Petru Vodă, însă muntenii au o cu totul altă părere. Una dintre persoanele autorizate este profesorul Dorel Rusu, din satul Topoliceni, comuna Poiana Teiului, care a declarat: „Actul de proprietate al primei mănăstiri ctitorită de părintele Iustin are numărul 1 din data de 24 decembrie 1991, semnat de următorii: primar Dorel Rusu, contabil Gabriela Pavel, consilierii locali de atunci, membrii Comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, preot Vasile Păvăleanu, alți localnici, dar și prefectul Alexandru Țibulcă și secretarul Daniil Harasemiuc. Însă, trebuie să recunosc, primii care au demarat acțiunea împreună cu părintele Iustin au fost frații Melinte, Costel, Ioan și Mihai, toți trei preoți, de loc din comuna Poiana Teiului. Inițial, a fost ales un teren aflat pe valea Pârâului Cinei, dar care nu corespundea ca spațiu. A doua tentativă, un teren situat în apropierea Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului, dar nici acesta nu a corespuns, din cauza spațiului și a umbrei. Remarc faptul că așa-zisa Mănăstire Paltin, impropriu denumită astfel, este situată în punctul La Morminte – Bolătău. Nicidecum Paltin. S-a renunțat și de această dată, fiind acceptată varianta Poiana Căpriorului, în fapt actualul loc pe care se află mănăstirea. Denumirea de Hașca este improprie, nu se știe exact de unde a apărut. Probabil, provine de la numele unui cioban pripășit pe aceste locuri. În toponimia locului, Poiana Căpriorului este cea reală. În acei ani nu a fost ușor să întocmim un act de proprietate, pentru că în acea zonă se afla și izlazul oamenilor din sat, și era nevoie de multă diplomație. În fapt, primul om care a donat teren pentru mănăstire a fost chiar părintele Iustin, urmat de rudele sfinției sale, din satele Petru Vodă și Poiana Largului. Recunosc, un rol foarte important l-au avut preoții Melinte și pădurarul Mihai Melinte, care, prin prisma anumitor relații, au intervenit decisiv. Pe această filieră s-a mai făcut apel la inginerul Vasile Pungă, șef ocol, pentru a accepta tăierea unor cantități importante de molizi, în vederea preîntâmpinării discuțiilor mai puțin ortodoxe cu localnicii. Am făcut apel și la fostul director al UFET Poiana Teiului, Vladimir Chirilă, pentru a ne ajuta cu muncitori, dar și cu o cabană pentru muncitori, plus un vagon auto metalic, spațiu în care s-au oficiat primele slujbe. De asemenea, Consiliul local Poiana Teiului a donat viitoarei mănăstiri de la Poiana Căpriorului două hectare de teren. Începutul nu a fost ușor, dar atunci când trebuie să faci ceva pentru Dumnezeu, piedicile sunt la tot pasul. Mulțumesc Celui de Sus că am avut șansa să fiu în fruntea comunei Poiana Teiului, unitate teritorială care l-a reprimit pe părintele Iustin Pârvu cu toată dragostea”.
Alex SÎRBU
