În seara zilei de 23 martie 2014, la 8.20, profesorul, poetul, filologul Ilie Dan s-a stins. Puţini sunt filologii nemţeni care au absolvit la Universitatea ieşeană să nu-l fi cunoscut pe profesorul Ilie Dan de la catedra de limba română a acestei facultăţi. A fost legat sufleteşte şi de Neamţ, unde a avut mulţi prieteni, el fiind unul dintre puţinii scriitori care s-au ocupat de posteritatea scriitorului I.I. Mironescu, tazlăoan de-al nostru. De altfel, pe vreme când apărea revista “La Tazlău” era nelipsit din paginile acesteia cu articole şi amintiri.
S-a născut la 11 septembrie 1938 în Pârteştii de Jos, judeţul Suceava, şcoala cl. I-VIII a făcut-o în satul natal, a urmat Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (1952-1955), apoi Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Filologie (1956-1961), pe care a absolvit-o ca şef de promoţie. La Catedra de limba română a acestei facultăţi a parcurs toate treptele, devenind în 1993 profesor titular, doctor în filologie în 1976, cu teza „Toponimia Văii Soloneţului (judeţul Suceava)” .
În perioada 1975-1978 a fost lector de limbă, literatură şi civilizaţie românească la Universitatea „Aix-en-Provence” (Franţa). A debutat în „Iaşul literar” (1963), a scris şi publicat mai multe cărţi de lingvistică, de istorie literară şi de versuri, numeroase studii şi articole, recenzii şi ediţii critice sau de referinţă. A publicat şi traducerea cărţii lui Daudet „Tartarin din Tarascon”.
Numeroasele contribuţii filologice şi literare i-au apărut pe parcursul vremurilor în ziare, reviste şi publicaţii din Franţa, Italia, Polonia, Germania, Republica Moldova . A fost membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice, al Societăţii Române de Lingvistică Romanică, preşedinte de onoare al Fundaţiei culturale „La Tazlău”, cetăţean de onoare al localităţilor Pârteştii de Jos (Suceava) şi Tazlău (Neamţ), a participat la numeroase congrese şi colocvii internaţionale în Franţa şi România. (N. SAVA)
