Scriitorul, prozatorul, dramaturgul, academicianul și pasionatul de sport așa cum declara într-un interviu, Dumitru Radu Popescu, a venit pe 13 iunie 1977, la Piatra Neamț, pentru a urmări pe viu jocul actorilor de la Teatrul Tineretului în piesa sa istorică”, Muntele”. În acel spectacol, Horațiu Mălăele a strălucit în rolul lui Dromihete.
«– De la ce considerente de principiu ați pornit în construirea piesei istorice, ”Muntele”, pusă în scenă de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț?
– Ca autor m-am simțit bine în mijlocul acelora care au construit în străvechime istoria noastră, în vremea geto-dacilor, o construcție care demonstrează că un popor, o civilizație, un ”munte” nu pot fi construite din senin. Un ”munte” fundamentează un viitor – viitor care suntem noi și cei care vor fi.
– Reprezintă piesa ”Muntele” o cotitură în activitatea dv. dramaturgică?
– Nu, reprezintă o etapă, firească mi se pare mie în evoluția oricărui dramaturg, o aducere aminte a ceea ce suntem noi, o memorie vie a prezentului, care nu poate uita trecutul.
– Intentionați să continuați să scrieți piese istorice?
– Scrierile mele, nu numai cele din teatru, nu se vor o istorie pur și simplu descriptivă. Fiindcă descriptivul nu interesează pe nimeni, decât pe istorici. Eu nu sunt un istoric. Emil Mandric, regizorul montării de la Piatra Neamț, îmi spunea într-o discuție că o piesă de o asemena factură trebuie să aibă trei dimensiuni: istorică, legendară (pe care eu aș numi-o mitologică) și contemporană. Dacă teatrul nu are aceste trei dimensiuni, dacă el se circumscrie într-o singură dimensiune, el eșuează.
– Cum vi s-a părut spectacolul vizionat la Teatrul Tineretului, cu piesa dumneavoastră?
-Un spectacol excelent, așa cum și presupuneam.»
(Cristian Livescu, Ceahlăul, sâmbătă, 2 iulie 1977)
