Pren partidu pesedeului se umblă de-o bucată de vreme o seamă de fețe bășicate, cu cearcăne până la genunchi și cu sete la epigloți, că se muncesc să descoase cum o dat cine trebe și s-o ajuns colegi de alianție cu unepereii lui dom Culiță. Că asta nu ar fi nemica, dar acuma colegii ăștia mai au și tupeu și mai și pun umărul la oarece numiri dă șefi pe la unele locuri. Acuma, fie vorba între noi, nici n-ar trebui să fie îmbufnați, că o rămas cu junele șăf cu tot cu șosete, bașca mai primesc niște stimulente de campanie ca să adune ștampilatori cu arcanu, că de bună voie nu credem că vine cineva pă douășcinci. Cumătru zice că ar fi fost tare interesant să fie și o filială mai mașcată a udemereului la Piatra ș-atunci să fi văzut lăcrimi și majorități cu gâlme și usturimi la părțile moi.
În politica de la București se pare că zicala cu câinii care latră la trecutu caravanei este de mare actualitate. Că s-o îmbrăcat comandantu în tricou și s-o pozat cu doamna Nuți, tricouri pe care scria să se voteze oarece partid, și tot mnealui zice că asta nu-i campanie lectorală. La celălant palat din Victoriei s-o îmbățoșit lumea că uite ce face alesul, că trebe suspendat, că nu-i constituțional … și-o țin așa de vreo câteva zile bune. Acuma, noi am văzut schema asta și la nea Gigi de la Steaua, că îl spurca pe câte unu de-i sărea basca pe ogor și când să fie tras de urechi că ce-o făcut, tot el zicea nonșalant că o fost o glumă și că că el se pupă cu respectivu deci e prieteni. Încercați să faceți treaba asta cu vreo rudenie și-o să vedeți consecințele reale care ar fi trebuit să fie.
Din campania asta ne-o reținut atenția directiva dișcretă primită de mebroteii de partid de la un anumit nivel în sus, care mort-copt trebe să fie la mitinguri, că altfel le zboară legitimățiile din bozonare sau scaunele de supt trenu de aterizare. Altfel spus, sarcina mobilizării maselor cade pe niveluri mai pământene, că una e să-l tragi de urechi pe un mogulete pe care oricum îl doare în bașcheți de cine vine la vot și alta e să-l croiești cu biciu pe unu care și-o dorit foncția sau scăunelul. Și cum ăștia sunt destul de mulți, vă dați seama că se pune de un proțent bățos de apaludaci, bașca virtuali ștampilatori. Acuma, să nu regretațți care cumva că nu v-ați băgat la vreo politică, că treaba asta ține o lună după care se revine la vechile metehne, adică mai un șprițuleț, ai o dumiță la dușmani, mai o declarație pe genunchi. Politică, ce pemepeul lor!
