Muzeul de istorie a fost înfiinţat în anul 1957 de profesorul D. Constantinescu, cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Ştefan cel Mare. În 1957 a avut loc deschiderea oficială a muzeului, într-o clădire de lângă parcul oraşului. În 1968, muzeul a fost reorganizat în clădirea fostului Sfat popular raional, în 1977 a fost reorganizat şi transferat în actuala clădire, iar în 1986 a avut loc o nouă reorganizare, devenind Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ. Din 1977, este adăpostit în una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului şi anume “Şcoala Domnească”, care a fost ridicată între anii 1852-1853, în acelaşi timp cu spitalul din apropiere. În “Şcoala Domnească” au învăţat marele povestitor Ion Creangă, filozoful Vasile Conta, lingvistul Alexandru Lambrior, patriarhul Nicodim Munteanu, învăţătorul scriitorului Mihail Sadoveanu, “domnul Trandafir” şi alte personalităţi. Valoarea documentară şi arhitectonică a acestei frumoase clădiri a făcut să fie declarată monument istoric. Prima expoziţie muzeală a avut loc în anul 1940 cu obiecte descoperite de către profesorii Ilie Minea şi Dumitru Constantinescu, ca urmare a cercetărilor arheologice desfăşurate la Cetatea Neamţ. Aici se găsesc colecţii valoroase de ceramică aparţinând culturilor Cucuteni, Precucuteni şi Starcevo-Criş. Ca instituţie, muzeul a luat fiinţă în anul 1957, la aniversarea a 500 ani de la urcarea pe tronul Moldovei a domnitorului Ştefan cel Mare. De-a lungul timpului, muzeul a funcţionat în mai multe locaţii, dar, din anul 1978, a fost mutat în clădirea în care funcţionează şi astăzi. Forma actuală a expoziţiei de la muzeu a fost stabilită, între anii 1986-1987, când expoziţia de bază a muzeului a fost complet reorganizată. Aceasta prezintă o sinteză a bogăţiei istoriei medievale a oraşului Târgu Neamt dar şi a meşteşugurilor tradiţionale din Depresiunea Neamţ, pornind de la tors şi ţesut şi ajungând până la prelucrarea produselor agricole, a lemnului, a ceramicii şi chiar a metalelor. Expoziţia permanentă a muzeului cuprinde obiecte descoperite în urma săpăturilor arheologice desfăşurate între anii 1939-1963. Muzeul are câteva săli speciale: “Agricultura şi producerea alimentelor”, “Prelucrarea blănurilor şi a pieilor”, “Prelucrarea pietrei şi producerea ceramicii”, “Exploatarea şi prelucrarea lemnului”, “Prelucrarea metalelor”. Într-un pavilion special amenajat din curtea muzeului expoziţia mai cuprinde o serie de instalaţii ţărăneşti de prelucrare a fructelor şi seminţelor, lemnului, lânii, etc. (N.S.)
