O delegație de șase veterani ai războiului transnistrean din 1992 a sosit, miercuri, 5 decembrie, la Piatra Neamț. Foștii luptători au oferit Complexului Muzeal Neamț drapelul de luptă al Detașamentului de voluntari Platoul Copanca – Chițcani, de lângă Tighina. Gestul, unul simbolic, a fost dedicat Centenarului Marii Uniri.
Ceremonia de înmânare a drapelului de luptă, sfințit la Mănăstirea Putna în urmă cu doi ani, a avut loc la Muzeul de istorie, de la ora 14. În sală, un public format din elevi de la Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamț, de la Școala Gimnazială „Daniela Cuciuc”, de la Colegiul Tehnologic „Spiru Haret” a urmărit cu interes festivitatea. Dr. Mihaela Cristina Verzea, directorul adjunct științific al Complexului Muzeal Neamț, a vorbit, pe scurt, despre războiul de la 1992 și a mulțumit oaspeților pentru darul lor de suflet. Drapelul de luptă va face parte din galeria dedicată celui de-al doilea război mondial din cadrul Muzeului de Istorie.
Din partea oaspeților a vorbit Andrian Iosif, care mai întâi i-a mulțumit părintelui Petru Munteanu, președintele Fundației pentru Solidaritate Socială Săvinești, cel care a făcut posibil acest demers. „Să fiți fericiți, voi, cei care nu știți ce este umilința de a fi în țara ta și să nu poți vorbi în limba în care te-ai născut! Noi, români, născuți acolo pe pământurile noastre, ne-am luptat pentru demnitatea neamului și a limbii noastre strămoșești. Fiindcă, dacă un popor își pierde graiul, se pierde de tot. Bolșevicii au fost cei mai mari dușmani ai noștri, ei ne-au luat tot, școli, biserici, luminița care ne ținea în demnitate. Iar războiul din 1992 a fost o trezire națională, împotriva sclavismului băgat de Ursul Mare (n.n. – URSS) în noi. Și ne-am ridicat bărbații, am luat armele și ne-am 
apărat demnitatea noastră. Acum vă transmitem și vouă, celor mai tineri, o parte din ce-avem mai de preț – drapelul nostru de luptă – ca să se știe că la Piatra Neamț este o parte din istoria românilor. Asta facem noi, azi, la 100 de ani de la Marea Unire și pentru ca odată și-odată să fim din nou România Mare”.
Înainte ca drapelul să fie sărutat pentru ultima oară de luptători, aceștia au cântat, acompaniați la chitară, un cântec patriotic.
(C.I.)
