Până prin anii 60-70 a secolului trecut, ziua de 22 aprilie era trecută în calendarul oficial cu roşu: în acea zi a anului 1870 se născuse cel care avea să deţină, aproape un secol, locul de onoare al comuniştilor din întreaga lume, Vladimir Ilici Lenin. El avea ridicate, până prin anii 80-90, pe întreg teritoriul fost sovietic (dar şi în ţările Europei de est), circa două milioane de statui şi busturi, înfăţişându-l în posturi cît mai măreţe, cât mai umane, deşi el s-a dovedit a fi un criminal. Se spune că pe timpul său au fost ucişi mai mulţi oameni decât pe timpul lui Stalin, alt dictator criminal. După moarte a fost îmbălsămat şi i s-a construit celebrul mausoleu care există şi astăzi în Piaţa Roşie din Moscova, deşi după schimbarea de regim din fosta Uniune Sovietică, preşedintele Elţân a încercat să-l desfiinţeze. A reuşit doar să desfiinţeze garda specială a acestei mumii … Există voci care spun că nici nu s-ar afla corpul lui Lenin în mausoleu, ci doar o copie confecţionată din ceară. Sunt multe de vorbit despre falsurile istoriei construite de puterea sovietică şi impusă în toate statele care au fost sub cizma ei timp de vreo jumătate de secol. Unul din falsuri este chiar afirmaţia că Lenin a avut un rol principal în declanşarea Marii Revoluţii din Octombrie (petrecută la 7 noiembrie, de fapt, fiind vorba de diferenţa de calendar iulian-gregorian). Faptele spun că Revoluţia din 1917 nu a fost declanşată de Lenin. El va afla despre Revoluţia Socialistă (adevarata Mare Revoluţie Socialistă), de la 27 februarie 1917 din Rusia, abia la 2 martie 1917, din ziare, când se afla la Zurich. În Rusia de atunci, miniştrii, demnitarii şi ţarul fuseseră arestaţi. Deci, alţii făcuseră revoluţia. Aflând, Lenin s-a grăbit să plece din Germania, unde era exilat, spre Rusia. În acele zile era în toi Primul Război Mondial. Germania, care lupta contra Imperiului Rus îşi dorea ţara rivală paralizată din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, împreună cu alţi “revoluţionari de profesie” ruşi, de catre poliţia secretă germană. I se sugerează să se întoarcă în Rusia pentru a o sabota din interior. I se dau pentru asta fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirmă că pentru a efectua Revoluţia din Octombrie, Germania îi dăduse lui Lenin o sumă de bani “foarte mare, aproape incredibilă”, 50 de milioane de mărci-aur. Cu aceşti bani se putea face şi un război, darmite o revoluţie. Din legendarul tren blindat sau “sigilat”, dăruit de nemţi, înainte de a ajunge la gara “Finlandeza” din Petersburg, Lenin, cu “modestia” care-l caracteriza, telegrafiază şefilor partidului bolşevic, sugerându-le ca sosirea sa să fie anunţată în ziarul “Pravda”, ziarul comuniştilor. El nu dorea să se întoarcă asemeni unui emigrant de duzină, ci ca un lider. Însă el era un lider de care, până la acea oră, în toată Rusia n-auziseră decât o mână de oameni. În iulie 1917, Guvernul Provizoriu avea să emită un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca “spion german” pe bază de documente, între ele aflându-se şi Ordinul Băncii Imperiale Germane numărul 7433, din 2 martie 1917, prin care Lenin era plătit cu cincizeci de milioane de mărci. Colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-şi-l viitor aliat, avea să-l salveze în ultimul moment. Astfel că cel trimis cu un scop în Rusia a purces la treabă, iar pe front, în 1917, nemţii aruncau în tranşeele ostaşilor ruşi manifeste semnate de V.I.Lenin,, care spuneau: “Predaţi-vă! Aruncaţi armele şi întoarceţi-vă acasă! Principalii voştri duşmani nu se află în tranşeele germane, ei sunt muncitori ca şi voi, ci în scaunele guvernamentale de la Petrograd”. Lenin devenise aliatul cel mai de nădejde al duşmanilor patriei lui. Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, pământ, uzine, vodcă şi pâine. Asta-i va face pe dezertori ca Lenin să le devină simpatic. Cercetatorii acelei perioade sunt cu toţii de acord că arestarea lui Lenin în vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei. Dar n-a fost să fie…
