Neînfricaţi la datorie
În rândul miilor de eroi căzuţi la datorie, cu chipul patriei în inimi şi în suflet, cu credinţa în Dumnezeu şi în victorie, sunt mulţi ostaşi care au plecat de pe meleagurile fostelor judeţe Neamţ şi Roman – aproximativ teritoriul actualului judeţe Neamţ – ofiţeri care au dus cu neînfricare la asalt subunităţile din regimentele 14 şi 15 Dorobanţi.
Maiorului Dimitrie Macri i-a revenit misiunea de a conduce, în prima acţiune tactică a trupelor române, cea din 27 august, un batalion din Regimentul 15 Dorobanţi şi două batalioane din Regimentul 5 linie, alcătuit de asemenea din fii ai meleagurilor noastre. În acea zi este cucerit primul redan din faţa Plevnei, dar 47 de soldaţi şi grade inferioare plecaţi din satele cuprinse între Bistriţa, Moldova şi Siret n-aveau să mai apuce ziua victoriei. La 30 august, o nouă bătălie. Înfruntând un inamic temeinic întărit pe poziţie, ostaşii români reiau atacul cu şi mai multă înverşunare.
Sute de jertfe, sute de vieţi căzute la datorie din Valea Bucovului până în cea a Plângerii. Enumerăm printre cei căzuţi, cu faţa spre duşman, pe soldatul Toader Mocanu, din Cârligii Romanului, sublocotenentul Vasile Horcea, din Săvineşti, alţi 11 nemţeni înrolaţi în regimentele 2 şi 8 linie. În asaltul de la 30 august, Regimentul 14 Dorobanţi Roman a intrat cel dintâi în prima redută a Griviţei.
Se păstrează înălţătoare mărturii despre faptele de bravură săvârşite cu acest prilej de Dimitrie Buşilă, fiu de răzeş, căzut alături de alţi 28 de ostaşi din subordine, ca şi despre Leon Dimitriu, avansat prin ordin pe armată în gradul de sublocotenent, pentru înfingerea drapelului românesc în reduta inamică.
Regimentul 15 Dorobanţi, încununat de glorie eternă, în încleştarea de la 6 septembrie 1877, avea să fie dat de exemplu pe întreaga armată de generalul Cernat. Din acest regiment a făcut parte şi soldatul Gheorghe Barnat, fiu de ţăran din comuna Tazlău, lovit la 4 iulie 1877 de un obuz inamic, ca şi portdrapelul Toader Timariu, voluntar din Bicazul Ardelean, căzut alături de maiorul erou Ion Nicolae. Faptele de eroism ale luptătorilor plecaţi de pe văile Bistriţei, Moldovei şi Siretului pentru susţinerea şi păstrarea Independenţei de Stat a României, proclamată la 9 Mai 1877, constituie dovezi temeinice ale forţei poporului român.
Prof. Gheorghe RADU
