„Omul trebuie iubit. Dar ca să-l iubești, trebuie să-l înțelegi. Dacă îl vezi căzut acolo, neapărat trebuie să gândești că trebuie să-i dai o mână de ajutor. Iubirea aproapelui este o lecție de iubire față de Dumnezeu. Dacă nu-l iubești pe cel de alături, dacă nu-l ajuți, nu ești capabil nici să-L iubești pe Dumnezeu” – spunea părintele Iustin Pîrvu, citat de scriitoriul Adrian Alui Gheorghe în cartea sa „Părintele Iustin Pîrvu – File de Pateric”.
Iubirea omului, a vieții, a întregii creații a lui Dumnezeu a fost, fără doar și poate, menirea celui care avea să devină unul dintre cei mai iubiți duhovnici al românilor. „Vocea noastră, puternică şi netemătoare, va fi un îndemn permanent pentru cei încă slabi de fire, pentru cei gata să se plece în faţa celor dornici să ne pună pe toţi în starea de deţinuţi pe care mulţi dintre noi am trăit-o în anii comunismului, va fi un reazem în lupta pentru libertatea de credinţă şi pentru dreptul nostru la viaţă creştină. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă aibă în paza Lui!”, spunea în februarie 2004 părintele Iustin Pîrvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă, pe care a zidit-o. Pe numele său de botez Iosif, părintele Iustin Pîrvu s-a născut în 10 februarie 1919, în zi de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Haralambie, la Petru Vodă – Poiana Largului, în prezent comuna Poiana Teiului (Călugăreni). La doar 17 ani, în anul 1936, intră în obștea Mănăstirii Durău și doi ani mai târziu se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica (lângă Bucureşti). În anul 1940 avea să fie tuns în monahism și peste un hirotonit preot, la vârsta de 22 de ani. A participat ca preot militar în al doilea război mondial, apoi a fost întemnițat pe motive politice între anii 1948-1964. Cei 12 ani închisoare i-a petrecut în închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. Înainte de a fi trimis la reeducare la Pitești, a fost trimis să muncească, deținut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost și cea mai grea din cei 17 ani de detenție. La finalul celor aproape 17 ani de închisoare, Părintele Iustin spunea că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”. După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde slujește ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După doi ani, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele ajunge în satul Petru Vodă, unde întemeiază o mănăstire, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste. A trecut la Domnul în seara zilei de 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani.
Chipului blândeții încă viu în inima celor care l-au cunoscut și acestor informații preluate de pe basilica.ro le mai putem adăuga imaginile de la ultima aniversare a părintelui Iustin Pîrvu, publicate de Mănăstirea Petru Vodă în ziua de 10 februarie 2013.
Cristina Iordache
Material preluat din Mesagerul de Neamț
