„Jur credință națiunii române. Jur să păstrez cu sfințenie legile statului. Jur să păzesc și să apăr ființa statului și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu” – Jurământul regelui Mihai, 6 septembrie 1940.
Ex-regele Mihai s-a născut la Sinaia, în Castelul Foișor, în ziua de 25 octombrie 1921, deci este cetățean român. Și încă ceva: nu a apărut pe lume odată cu Ceaușescu, cum spun neavizații (în 1918). Chipul regelui a fost pictat și pe un perete din Biserica Precista din târgul Pietrei, ne referim la biserica nouă „Adormirea Maicii Domnului”. Alături de rege, a fost pictat și preotul Constantin Mătase, cel care a inițiat ridicarea acestei Sfinte Biserici, omul care a organizat primul muzeu arheologic din urbea noastră. Când monarhia a fost abolită, chipurile regelui și a preotului fondator au fost răzuite. Ordin „de sus”. (…)
Din informații nemțene, am aflat că, în vara lui ’43 – deci în plin război mondial – tânărul rege Mihai, călătorind spre Broșteni, s-a oprit în satul Buhalnița. Un sat frumos, de munte, de pe malul stâng al Bistriței, neacoperit încă de apele Hidrocentralei „V.I. Lenin” de la Bicaz. Aici, un elev de clasa a VI-a, Gh. Amarinei, comandantul străjeriei locale, a dat raportul suveranului. Impresionată de claritatea cu care a vorbit puștiul, regina, mama Elena, care a fost de față, l-a îmbrățișat pe copil și i-a dăruit 50 de lei. Cum cei 50 de lei reprezentau pe atunci două salarii ale unui muncitor, banii oferiți au prins foarte bine celor 9 copii ai familiei Amarinei. În această plimbare, Mihai I a fost însoțit și de M. Sadoveanu, care a făcut mare impresie cu pălăria sa boierească.
Regele, o personalitate de emblemă?
În mai ’97, când ex-regele Mihai a vizitat ținutul Iașului, scriitorul și sociologul Liviu Antonesei a petrecut zile întregi în preajma înaltului oaspete. Evident, curioșii l-au asaltat cu întrebări: Ce fel de om este fostul suveran? Cum se comportă?… Răspunsurile au fost clare, pe înțelesul tuturor. „Regele este absolut fascinant. Sunt două lucruri care sar în ochi. Distincția care este cu totul regală și sobrietatea caldă. Regele este sobru, dar și foarte apropiat de mulțime. Am văzut, de pildă, la Podu Iloaiei, cum discuta cu un copil, cu un tânăr, cu un bătrân. Nu vorbea mult, dar fiecăruia i se adresa pe limba lui. Timp de 50 de ani, regele Mihai a stat în afara istoriei”. Exagerări, osanale, adevăruri? Greu de răspuns. Regaliștii se aprind repede când văd portretul regelui. Culmea, nu sunt puțini.
Prezentarea ultimului rege al României ar rămâne „știrbă” dacă n-am prezenta finalul caracterizării. „Regalitatea e de drept divin, e ceva în plus față de noi și față de politicienii de duzină. Niciun politician actual nu-i comparabil cu regele. Nici măcar dl. Rațiu, care a fost educat în Anglia, nu?, din fragedă tinerețe. Nu mai vorbim despre magia regală, despre care se poate discuta ore întregi”. Adevărul este că astăzi toate s-au schimbat, unele în bine, altele… De aceea, unii, destul de puțini, vorbesc despre Rege cu har, alții făr’-de habar.
Fragmente preluate din materialul „10 mai – Portretul unui rege” semnat de prof. Dumitru Rusu, apărut în ziarul Mesagerul de Neamț, în 10 Mai 2015. Articolul complet, scris cu doi ani și jumătate înainte de moartea Ultimului Rege al României, poate fi citit aici.
