Penitenciare unde au suferit deţinuţi politici de pe Valea Muntelui

Constanţa  (U.M. 0605; U.M. 0841)

inchisoare comunista

Această închisoare era aşezată în centrul oraşului, la 1,5 km de Marea Neagră. Localul închisorii Constanţa a fost folosit şi ca spaţiu de anchetă de către securitatea locală. De altfel, aceasta a fost singura închisoare în care se şi ancheta. Anchetele Securităţii de la Constanţa se desfăşurau cu o brutalitate ieşită din comun. Securitatea de aici a folosit ca loc de anchetă şi seifurile Băncii Româneşti din Constanţa, unde amenajase aproximativ 12 camere de tortură. Celulele erau individuale şi aveau o înălţime de 1.8 m înălţime, 80 cm lungime şi 50 cm lăţime. Pe una din laturi era fixată o scândură lată de 50 cm care servea drept pat. Unul dintre pereţi avea o deschizătură rotundă, cu diametrul de 10 cm care asigura aerisiea şi iluminarea celulei.

În marginea oraşului exista şi un alt sediu de detenţie în clădirea unde a funcţionat o bună bucată de vreme sediul „Comandamentului Sovietic”. Cei care au suferit aici au botezat acest loc „la tataia”. Aici a suferit bătăi şi Grigore V. Caraza, deţinut politic de la Poiana Teiului. La cercetări a fost bătut şi de securistul Vasile Pricop (născut la Pipirig) venit pentru asemenea misiune de la Securitatea din Bacău. De aici, Grigore V. Caraza, a fost transferat la închisoarea de la Aiud cu lanţuri la picioare. Cu o parte din deţinuţii politici de aici s-a construit şi stadionul din Constanţa.

Au suferit după gratii: Grigore V. Caraza (Poiana Teiului); arh. Teodosie Bonteanu – Poiana Teiului/Zăvoi; elev Olaru Ghe. Vasile (Bică) Sabasa/Borca; PC Cezar Andronic – Poiana Teiului; Petrea Nastasă – Pârâul Cârjei/Borca; Haralambie I. Dorneanu – Broşteni ş.a.

Galaţi

Închisoarea era aşezată la distanţă de 2,5 km de Gara Galaţi şi la 3 km de lacul Brateş. Până în anul 1968, lângă închisoare s-a aflat „o Unitate Militară Sovietică”. Clădirea ca arhitectură se aseamănă cu cea a penitenciarului din Craiova. În această închisoare s-au produs multe abuzuri. Aici, după revoluţia din Ungaria, au fost aduşi şi o parte din deţinuţii care desfăşurase „o activitate intensă împotriva partidului comunist”. Au fost aduşi aici mai ales cei care prezentau pericol în zona de vest a ţării. În realitate, şi penitenciarul de la Galaţi a fost o închisoare de exterminare supranumită şi „abatorul de la Galaţi”. Această închisoare, astăzi este demolată. În această temniţă, unul din deţinuţii de pe Valea Muntelui a întâlnit şi pe gardianul Cotigă, fost ordonanţă la şeful Pichetului de grăniceri din punctul Albia, de pe pârâul Borcii/Borca (în timpul stăpânirii austro-ungare, Albia era un punct de referinţă în graniţa austro-ungară care ajunsese până la Borca).

Au suferit după gratii: Grigore I. Tărâţă (Lulu Coroamă) – Poiana Teiului; Emil D. Năfăreanu – Ceahlău; ş.a.

 Sursa : Textul este extras din volumul „Steaua blestemată”, volumul II, autor Dorel Rusu, Editura „Cetatea Doamnei”, Piatra Neamţ, 2014