La Cut, Dumbrava Roşie, îşi trăieşte odihna de veci unul din marii teologi români. Teologul Vasile Gheorghiu, sucevean la origini, născut la 16/28 iunie 1872, la Câmpulung Moldovenesc, a urmat şcoala primară în oraşul natal (1882-1890), apoi liceul la Suceava (1882-1890), având înclinaţii în special spre studiile matematice şi spre cele de cultură clasică-greacă şi latină. A urmat Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1890-1894), obţinând, aici, doctoratul în teologie (1897). În 1896 a fost hirotonit preot ajutător în Vilancea şi detaşat preot la Toporăuţi în Eparhia Bucovinei, de unde, după 3 luni, a plecat în străinătate pentru specializare în studii biblice şi exegeza Noului Testament. A ajuns la Viena şi a urmat cursurile Facultăţii de Teologie romano-catolică şi protestantă, apoi a mers la Bon, Breslau (astăzi Wroclaw) şi Leipzig (1897-1899). Devenind docent în 1901, a ocupat Catedra de Studiu biblic şi Exegeză a Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca profesor agregat (1905), apoi titular (1908), funcţionând, aici, până la pensionarea din anul 1938, având şi funcţia de decan, în trei rânduri.
Pe scară ierarhică a avansat ca: protoprezbiter (1908), arhipresbiter stavrofor (1918), mitrofor (1925), consilier mitropolitan onorar, prim preşedinte al Consistoriului spiritual central din Bucureşti (1925-1927) şi preşedinte al Asociaţiei clerului ortodox din Bucovina. A fost director al revistei „Candela”, preşedinte al comitentului director al foii bisericeşti „Păstorul” din Cernăuţi, preşedinte al Societăţii pentru cultura şi literatura poporului român din Bucovina (1921-1929), membru de onoare al societăţilor: „Academia Ortodoxă”, „Arboroasa”, „Bucovina”, „Dacia”, „Junimea” şi „Moldova”.
Om de o vastă cultură enciclopedică, preotul profesor Gheorghiu este considerat drept cel mai de seamă teolog neotestamentar român. A lăsat o mulţime de lucrări cu caracter teologic. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în ziua de 1 mai 1938 (exclus de comunişti şi repus în drepturi dupoă 1990). A trecut la cele veşnice în ziua de 29 noiembrie 1959, în satul Cut din comuna Dumbrava Roşie. A mai scris aproape 100 de studii, articole, predici şi recenzii în „Candela”, iar spre sfârşitul vieţii în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” şi „Mitropolia Banatului”. O serie de lucrări au rămas în manuscris (Comentarii la Evangheliile de la Ioan, Marcu şi Luca, Epistolele I şi II Corinteni, Galateni şi Iacob). Cea mai însemnată operă a sa, în manuscris, rămâne ediţie critică a cărţilor Noului Testament: Novum Testamentum graece cum apparatu critico, singura până acum în literatura teologică ortodoxă. Alte manuscrise s-au pierdut în 1940, în timpul ocupaţiei sovietice a Bucovinei.
Nicolae SAVA
