O șpionetă gulerată și cu blugi la modă ne povestește cum că în târgu` cu cetate o seamă de personaje den politică o uitat de maniere și se dau în stambă, mai cu seamă progeniturile acestora, încadrate generos în clasa beizadelelor. Că cică una din ele, beizadea de om politic cu ambiții dă premare, s-a procopsit cu un bemveu de la famelie și e fudul nevoie mare. Merge la școală cu mașinoiu, dă din el impresii și se crede buricu` pământului, de să stea toți smirnă când apare el. Acuma, nu punem la socoteală lipsa celor șapte ani de-acasă a insului, că recunoaștem că-s probleme, dar nu înțălegem de unde până unde profesorii de la școala unde parchează mușteriul nostru, trebe să-l scoață șăf de promoție, când el săracu` abia știe trei litere: B, M și W. Cumătru` zice că dacă o început ficioru` în halu` ăsta, sigur famelia lui dânsu` o să ajunge șăf de stradă.
Numa` ce am luat la conoștință că de la București pornește o lege după care șăfimea de la cele inștituții dăsconcentrate den județ o să fie proptite în foncții dă preșesintele de cejeu. Așa că jălanie mare pren ograda junelui șăf de la pesedeu de la noi, care, după ce o făcut o analiză den picioare, și-o dat seama că fără toate frâiele den județ nu mai faci un banet pentru partid. Acuma noi judecăm că e tardiv de târziu să steie contra curentului, așa că mai cușher ar fi să se gândească la alegerile de peste tri ani și până atunci să se deie pe lângă dom` Culiță (să trăiți!), să-l îmbuneze, că nu se știe ce-o să fie după ce se numără voturile. Și parcă n-am vrea să fim în pielea junelui, dacă dom` Culiță să realege cu chiuituri și peste tri ani. Trăim și vedem.
Uichendu` ce-o trecut, am dat cu geana pren ogrăzile de pe la noi, să mai videm ce se usucă la soare, poate steaguri, poate niscaiva coperți dă dosare, ca să nu mai povestim de șpilhozăn și alte acareturi politicești. Da` n-am zărit nemica. Că pe la colțuri lumea stă pitită, cu degetu` la buză și așteaptă să se bubuie oarece. Acuma, dacă e să le luăm alfabetic de sus în jos, este niște promisiuni de scandaluri cât Cozla, că la ăștia, ce vând apă la preț de rachiu, nu-i cușher, la premărie la dom` Gigi is înghesuite niște soțietăți cu dinți de aur, bașca oarece lideroi au fluierat în biserică și ei se jură că nu fură. Una peste alta, e un fel de liniște ca înainte de a începe ploaia, adică s-o întunecat, bate vântu`, da încă nu tună. Ș-apoi și când o începe …
