0:00

Mi-am început cariera de profesoară, la nivel competiţional, la primul turneu final al campionatului şcolilor sportive, desfăşurat la Craiova, între 14 şi 16 noiembrie 1960, cu participarea primei echipe selecţionate şi pregătite de mine, producând o surpriză de proporţii – necunoscuta echipă pietreană, vicecampioană, după SSE Craiova – în primul nostru joc contra reprezentantei Bucureştiului, SSE 2, am reuşit să învingem categoric cu 3-0.

Ultimul turneu important, finala Daciadei şi a CN de junioare, desfăşurat la Constanţa, în luna mai 1983. Finala între Bucureşti şi Piatra Neamţ, echipa din capitală, o selecţionată, o veritabilă echipă naţională de junioare. Am condus cu 1-0 şi 2-1 la seturi, de fiecare dată fiind egalate cu ajutorul arbitrului (cum să piardă selecţionata Bucureştiului în faţa unei echipe de provincie). În ultimul set decisiv, “uraganul” voleibalistic pornit din munţii Neamţului s-a abătut asupra echipei bucureştene cu servicii planate sau în forţă, atacuri năpraznice şi câştigăm cu 15-8, iar titlul naţional ajunge la Piatra Neamţ.

Unic – 50 de ani / Maria Săvinescu-file de poveste (I), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Această promoţie de voleibaliste, a cincea, a fost cea mai valoroasă, dând şi cele mai performante jucătoare: Anca Gheorghe, Cristina Buznosu, Mihaela Marian. Este adevărat, au parcurs întreg ciclul de pregătire: minivolei, junioare 2, junioare mari. Am avut o prezenţă activă atât în activitatea sportivă, cât şi în cea social-civică a oraşului Piatra Neamţ, timp de mai bine de 6 decenii, ca sportivă, profesoară, directoare, antrenoare, membră în organismele sportive locale, ca reprezentantă a judeţului în cel mai înalt for de conducere al sportului din România, CNEFS, timp de 6 ani (1968-1974), şi în conducerea Federaţiei Române de Volei, timp de 12 ani (1970-1982). Pentru activitatea desfăşurată am fost distinsă cu medalii de stat, diplome, plachete şi trofee speciale, cu titlul de antrenoare emerită, ceţătean de onoare al municipiului Piatra Neamţ.

Pionierat unic

Ca perioade, în activitatea mea, consider că cea mai rodnică a fost în primul deceniu (1960-1970), rezultatele obţinute în competiţii, activitatea de cercetare, cea de organizare a catedrei de volei, constituirea unei echipe de senioare, care să reprezinte oraşul în campionatul naţional, ar fi, elementele care au făcut ca oraşul Piatra Neamţ, în lumea sportului şi în special a voleiului, să parcurgă drumul de la necunoscut, la unul dintre cele mai importante centre ale voleiului românesc. O şcoală a formării voleibalistelor de valoare, un centru metodic şi de cercetare ştiinţifică, locul preferat de pregătire a echipelor de junioare şi senioare, şi nu în ultimul rând de înaltă performanţă competiţională.

Unic – 50 de ani / Maria Săvinescu-file de poveste (I), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Dacă ne luăm după presă, după aprecierea specialiştilor federaţiei de resort, după cei ai catedrei de jocuri sportive de la IEFS şi ai Centrului Naţional pentru cercetări ştiinţifice în domeniul educaţiei fizice şi sportului Bucureşti, în acest deceniu s-a realizat la Piatra Neamţ un “Pionierat Unic” în sportul  românesc şi în volei în special. Astfel, am fost bucuroasă şi mulţumită că mi-am îndeplinit promisiunea şi angajamentul public, la începutul activităţii de profesoară.

A doua etapă, care m-a satisfăcut, cea de după pensionare, în care, într-un interval de 4 ani (1988-1993), am reuşit redresarea voleiului pietrean, pregătindu-l să parcurgă drumul spre ierarhia naţională şi după un deceniu să obţină titlul de campioană naţională (2001), să cîştige Cupa României (2002), să participe cu demnitate în competiţiile europene câştigând 32 de jocuri internaţionale, iar la finalul celui de-al doilea deceniu (2010), să câştige Cupa Balcanică. În această perioadă am fost pentru a doua oară profesoară/antrenoare-fondatoare a unei unităţi sportive-VC Unic Piatra Neamţ. Prima dată m-am aflat în această postură de profesor/director al Şcolii Sportive de Elevi, în noiembrie 1957. L-am ajutat pe cel care a preluat echipa în 1988, economistul Vasile Ouatu, să parcurgă drumul de la stadiul de începător la cel de manager sportiv (în special la volei) şi apoi să ajungă vicepreşedinte al FRV.

Unic – 50 de ani / Maria Săvinescu-file de poveste (I), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Emoţiile festivităţilor de premiere

Două festivităţi de premiere m-au emoţionat puternic, cea de la Iaşi, prilejuită de aniversarea echipei Penicilina Iaşi, care în 1970 şi 1971 a câştigat titlul de campioană naţională, întrerupând şirul medaliilor de aur obţinute de Dinamo Bucureşti. Echipa ieşeană a avut în formaţia de bază 4 jucătoare provenite de la Piatra Neamţ: Ana Chiriţescu, Adriana Albiş-Bobeanu, Florentina Demetriu-Itu şi Georgeta Popescu. Lor li se adaugă, Georgeta Tănase şi Teodora Ciocârlan. La această festivitate, mi-a fost decernat un trofeu special din partea Radiodifuziunii Române, prin filiala Iaşi-un aparat de radio, având carcasa realizată după modelul primelor aparate fabricate în România. La a doua festivitate, aniversarea a jumătate de secol de la înfiinţarea Şcolii Sportive de Elevi Piatra Neamţ şi a catedrei de volei, mi s-a oferit diploma de recunoştiinţă şi medalia special instituită “6 decenii în voleiul românesc”. Toţi cei prezenţi m-au ovaţionat, cântându-mi “Mulţi Ani Trăiască!”.

 Maria Săvinescu sportiva

Ca sportivă, mi-am început activitatea la tir cu armă aer comprimat. Remarcată la tragerile pentru obţinerea insignei GMA, gradul 2 (Gata pentru muncă şi apărare), am fost selecţionată în tabăra centrală a speranţelor, condusă de Iosif Sârbu, primul medaliat cu aur la JO de la Helsinki, în 1952, dintre români. Un accident la trageri mi-a afectat un ochi şi nu am mai putut continua tirul.

O altă disciplină olimpică care m-a atras a fost schiul, în special, probele de fond. La finala campionatului republican de schi, am obţinut locul 8, alergând cu schiuri obişnuite şi bocanci de stradă, celelalte concurente având echipament special. În zilele acelei finale, am fost “descusută” despre activităţile mele, şcolare, în producţie şi sportive, de renumitul ziarist, Tudor Vornicu şi în perioada următoare au apărut două articole în ziarul “Sportul Popular”.

Atletismul l-am îndrăgit cel mai mult, concurând la probele de viteză, greutate şi săritura în lungime. Cel mai important concurs-campionatul republican şcolar (prima ediţie 1950), în semifinala organizată la Iaşi, am ocupat primul loc la 60 m plat şi la săritura în lungime, iar la triatlon m-am clasat pe locul al 2-lea. Dar până la urmă, voleiul m-a cucerit.

În anul 1948, împreună cu alte colege am constituit echipa Şcolii Hidrotehnice, cu care am participat la marile competiţii CTM (Cupa Tineretului Muncitor) şi CUT (Cupa Unităţii Tineretului). Cu această echipă, care a fost prima atestată competiţional în judeţul Neamţ,  ne-am clasat pe locul al 2-lea la Campionatul Şcolar. În vara anului 1952, la absolvirea liceului, am fost selecţionată în lotul naţional de tineret. Ca studentă, cu echipa Ştiinţa ICF am cucerit un titlu de campioană naţională, 4 de campioană universitară, iar cu echipa României am obţinut medalia de bronz la Jocurile Mondiale Universitare, de la Paris, din septembrie 1957. (va urma)

Maria SĂVINESCU

Articolul precedentAsistentul Florin Mihai Cosma, promovat cu brio
Articolul următorAmbulanțe, pe post de taxiuri