“Am fost întotdeauna exigent şi niciodată sever”
O zicală românească spune că omul sfinţeşte locul, iar cel care reuşeşte în viaţă acest lucru nu a trăit degeaba pe pământ. Profesorului Gheorghe Blaga – fost inspector şcolar în două legislaturi, omul care a înfiinţat o fundaţie “I.I. Mironescu” la Tazlău şi o revistă cu numele comunei pe copertă – i se potriveşte mănuşă această zicală. La un sfârşit de aprilie, acum opt ani, avea să plece dintre noi lăsând în urma sa, în arhivele literare, o revistă care a apărut într-o comună dar care avea, fără exagerare, circulaţie europeană. Era citită prin Franţa, prin Italia, prin Republica Moldova dar şi prin centrele universitare ale ţării, în Iaşi, în Timişoara, la Bucureşti.
Un cercetător atent al fenomenului va putea observa că între numele care au publicat în revista “La Tazlău” erau universitari de primă mână din ţară, precum Ion Rotaru, Ilie Dan, Mihai Botez sau Mihai Dinu Rachieru. Ca să nu mai vorbesc de literaţii nemţeni sau alţi oameni de cultură din capitala judeţului.
Fundaţia „I.I. Mironescu” prin manifestările din această perioadă a contribuit la revigorarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti din zonă. Prin ea s-a înfiinţat la începuturi, din cîte ştiu, şi un festival anual de profil care avea această nobilă menire, să promoveze o parte din frumuseţea folclorului local. Uneori, acest folclor (scris) a trecut şi în paginile revistei. Fiind o revistă editată de o fundaţie culturală dintr-o comună, paginile de folclor, câte au fost, au constituit un punct de atracţie al revistei. Dar ceea ce rămâne mai important, ea a avut darul să contribuie la cultivarea gustului pentru creaţia literară de calitate în zonă. Din când în când paginile ei au găzduit creaţii ale unor elevi, debutanţi, care şi-au publicat creaţiile lor, proză, versuri, eseuri, ţinând treaz interesul pentru revistă în rîndul elevilor, fiind în acelaşi timp şi o rampă de lansare în literatură a acestora. Nu puţini sunt cei care au obligaţia să-şi înscrie în CV-ul lor literar numele revistei, fie în calitate de debutanţi fie de scriitori colaboratori.
Am salutat faptul că profesorul Gheorghe Blaga a căutat ca în fiecare număr de revistă să aibă semnături prestigioase din judeţ şi din ţară, pe câţiva amintindu-i mai sus. Acest lucru a adus de fiecare dată un plus de calitate sumarelor revistei „La Tazlău”. Cititorii au găsit de fiecare dată ceva interesant de citit, fie că s-au oprit la articolele de opinie, la eseuri sau la recenziile literare prin care s-au semnalat apariţii notabile.
Revista a contribuit la menţinerea trează a „spiritului Tazlăului” prin publicarea, uneori inedită, a unor materiale documentare de istorie literară, în special cele legate de spiritul tutelar al locului, I. I. Mironescu, sau fragmente din istoria monografică a comunei. Un documentarist harnic le-ar putea aduna şi din arhiva revistei pentru o eventuală lucrare monografică a zonei. “La Tazlău”, care a pornit la drum cu un grup restrîns de colaboratori, a devenit, în timp, cea mai prestigioasă revistă literară editată de o fundaţie comunală din judeţ şi cred că şi din ţară. Nu am ştiinţă să mai fi existat în vreo comună o revistă cu o vechime atît de mare.
Pentru asta se cuvine să omagiem pe cel care a făcut toate acestea într-o perioadă relativ scurtă de timp. Să nu uităm însă meritele deosebite ale profesorului Blaga de la catedră dar şi cele din inspectoratul judeţean. Într-un interviu publicat chiar în revista “La Tazlău” (nr. 27 din 2005), semnat de Gheorghe Calpac), întrebat fiind despre alegerile de inspectori şcolari din 1990, fostul inspector şcolar a dorit să precizeze unele lucruri care i-au produs, atunci, “un soi de dezgust pe care-l aveam insinuat în mugurii conştiinţei de mai multă vreme”, cum subliniază el chiar la începutul interviului:
“La aşa-zisele alegeri ale inspectorilor, o parte dintre colegii de limbi străine au invocat şi faptul că programul (era vorba de un nou concept şi un nou sistem de perfecţionare a învăţământului la nivelul judeţului; n.n.) al cărui autor se ştia că sunt, i-a pus la treabă într-un mod incaceptabil pentru cota de comoditate specifică unora. Respingerea mea nu s-a datorat numai acestui fapt. În judeţ, mulţi colegi mă taxau de sever, de intolerant cu cei ce muncau la catedră (ore am făcut şi eu cât am fost inspector), or eu am fost întotdeuna exigent şi niciodată sever. Am atras mereu atenţia unor colegi în legătură cu modul în care lucrează cu elevii prin întrebarea: Dacă aţi avea un copil care ar învăţa cu un profesor ca dv., aţi fi mulţumit(ă)? (…) Eu oricum nu mai voiam să lucrez acolo, în inspectorat. M-am simţit întotdeauna bine la catedră”
Gheorghe Blaga, cel care a înnobilat cu truda şi numele său atât Fundaţia amintită cât şi revista “La Tazlău”, profesorul care a pregătit pentru viaţă zeci de generaţii de elevi, fie în calitate de profesor, de director, de diriginte sau de inspector şcolar, s-a hotărât într-un capricios sfârşit de aprilie să ne părăsească. El a fost un om care a sfinţit cu adevărat locul. (N. SAVA)
