Cărturarul G.T. Kirileanu s-a născut la 13 martie 1872 la Holda, Broşteni. A fost folclorist, editor important, bibliofil, membru de onoare a Academiei Române.
El este cel care a atras atenția asupra risipirii manuscriselor lui Creangă, la zece ani după trecerea acestuia în veșnicie. La îndemnul lui Titu Maiorescu, a devenit, din 1906, cel mai important și longeviv editor al scrierilor lui Ion Creangă. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu (1905). În 1906 a intrat în serviciul Casei Regale, unde a primit răspunderea corespondenței în limba română și a petițiilor către suverani. Din 1909 a devenit și bibliotecar al Palatului Regal, precum și apropiat colaborator al Prințului Barbu Știrbey. A fost înlăturat din post în 1930, la urcarea pe tron a lui Carol al II-lea. Din 1935 s-a stabilit la Piatra-Neamț, în casa anume construită, pentru el și biblioteca sa, pe str. Ștefan cel Mare nr. 25 (astăzi – 27). La 24 februarie 1956 a donat orașului inestimabila sa bibliotecă, cu publicații dintre anii 1630-1960. Impresionanta colecție de manuscrise a fost donată Bibliotecii Academiei Române, prin mijlocirea viitorului director Gabriel Ștrempel.
Cu acest prilej, publicăm în facsimil un document inedit: o scrisoare a lui G.T. Kirileanu către Dumitru Almaş, prin care cel din urmă este rugat să doneze Bibliotecii Piatra Neamţ din acea vreme o parte din cărţile şi publicaţiile scriitorului de la Negreşti. Precizăm că documentul aparţine colecţionarului Viorel Nicolau, care, la rândul său, l-a achiziţionat de la alt colecţionar vestit, Silviu Dragomir, un romaşcan care locuieşte în prezent la Bucureşti. Iată scrisoarea: „Iubite Domnule Prof. D. Almaş, / Aş fi avut mare dorinţă să-mi vizitezi biblioteca mea, pe care am dăruit-o oraşului Piatra-N. (20 mii cărţi), căci cu acea ocazie aş fi îndrăznit a-ţi face rugămintea să dărueşti bibliotecii oraşului care ştiu că-ţi este scump, publicaţiile D-tale aşa de interesante. / Iartă, te rog, îndrăzneala bătrânească a lui G. T. Kirileanu. / Piatra-N. 3 Faur 1958”.
