Bunavestire este unul dintre praznicele Împărătești închinate Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria. În calendarul creștin-ortodox, Bunavestire este o zi din Postului Paștelui în care Sfinții Părinți au rânduit dezlegare la pește. În credința populară, a mânca pește în această zi însemna că o să ai parte de sănătate pe tot parcursul anului.
În această zi, creștinii ortodocși serbează prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, Bunavestire sau, popular, Blagoveștenia. Ne amintim de ziua când Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare Maria că va naște pe Mesia (Luca I,26-38).
Tradiția ne amintește că, la încheierea celui de-al paisprezecelea an al vieții ei pe pământ, Sfânta Fecioară Maria petrecuse unsprezece ani în Templul de la Ierusalim, slujind Domnului. Atunci, preoții i-au spus că, după Lege, ea nu mai poate rămâne în Templu, ci trebuie să se logodească cu bărbat și să intre în viața căsătorită. Așa a fost ea logodită cu bătrânul losif din Nazaret, cu care se și înrudea. În casa Sf. Iosif, Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum o făcuse și în Templul lui Solomon: citind Sfintele Scripturi, în rugăciune, în cugetări dumnezeiești, în postiri și în lucrul mâinilor. Ea rareori ieșea din casă. Vorbea foarte puțin cu oricine ar fi fost și niciodată fără să fie neapărată nevoie. Potrivit Evangheliei după Luca, Dumnezeu l-a trimis pe Sf. Arhanghel Gabriel la Sfânta Fecioară, pentru a-i rosti care au străbătut veacurile: ”Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei”.
Acest luminat Praznic al Buneivestiri se numără nu doar printre cele mari ale Bisericii creștine, ci este și unul al marii bucurii.
Sunt anumite sate românești, unde fetele tinere încă obișnuiesc să pună grâu la încolțit, în străchini de lut, în ziua de Bunavestire, invocând, totodată, ploile, fertilitatea, abundența, milostenia divină. În cazul în care boabele încolțesc și firicele verzi de grâu încep să se înalțe, înseamnă că primăvara și-a intrat deplin în drepturi și că recoltele ei vor fi bogate.
Blagoveștenia
Bunavestire sau, popular, Blagoveștenia (termenul slav corespunzător celui de Bunavestire) este praznicul în amintirea zilei când Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Bunavestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, precum cele din Spania, Galia și Milano, Bunavestire s-a sărbătorit la 18 decembrie. Bunavestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.
În tradițiile și obiceiurile pământului, această sărbătoare marca momentul când oamenii puteau începe să are pământurile. Exista însă și o atenționare: în această zi nu se semăna, pentru că pasările cerului se năpusteau asupra boabelor de pe spice.
Bunavestire este o sărbătoare legată și de fertilitate. În multe din descântecele oamenilor de altădată, care se practicau în această zi, pomii erau meniți să rodească, în caz contrar fiind amenințați cu tăierea.
În această zi deosebită, se făceau și prognoze despre cum va fi vremea în ziua de Paște și pe parcursul întregului an. Dacă de Bunavestire vremea era călduță și însorită, anul în curs era considerat că va fi unul bun. Belșugul și bogăția erau anunțate în anul respectiv, dacă, de Bunavestire, natura se afla în frunză verde.
În ceea ce privește trăirea acestei zile, oamenii de altădată aveau un cod spiritual privind Bunavestire. Cei mai bătrâni îi sfătuiau pe tineri că această sărbătoare trebuie ținută în pace și liniște, iar cearta și gâlcevile între oameni nu își au rostul în această zi sfântă. Este bine și creștinesc să te ții departe de certuri. Se considera a fi păcat să porți ură, pică, gâlceavă în această zi. Se spunea că atrăgeai relele asupra ta dacă te comportai în acest mod.
De asemenea, conform credinței populare românești, țăranii de altădată se fereau să pună cloști în ziua de Bunavestire, să atingă ouăle sau să caute găinile, gâștele, rațele de ouă. Se spunea că puii fie vor ieși strâmbi, fie se vor îmbolnăvi.
Ziua cucului
Bunavestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. Bătrânii spun că, în această zi, cucul cântă prima dată în noul an, vestind primăvara.
Între sărbătorile populare, Bunavestire este o sărbătoare asociată îndeosebi pasărilor și de aceea i se mai spune și Ziua Pasărilor. Din bătrâni, se spune că pasările se întorc în această zi de primăvară spre casele lor, purtând pe aripile lor speranța, primăvara, dorul de reîntoarcere. În unele zone ale țării, există credința că pasările care se întorc în această zi sunt întrupări ale sufletelor strămoșilor.
Într-o zi atât de specială, pasările au și ele dezlegare de la Cel care le-a creat. Astăzi este ziua când le este dezlegată limba, iar pământul se umple de trilurile lor.
Cucul este pasărea care iese în evidență în această zi. Primul său cântat este asociat echinoxului de primăvară, iar ultimul sau cântat de solstițiul de vară. Bătrânii spuneau nepoților că este bine să te prindă cântatul cucului pe stomacul gol. Trebuia să fii atent să nu te prindă cântatul din spate sau din partea stângă, aceasta însemnând că aduce vești neplăcute.
Doar în această zi, de Bunavestire, cucul, despre care se crede că, în timpul frigului și al iernii, devine uliu, redevine la loc cuc și începe să cânte. Harul cântatului îi este dat până de sărbătoarea Sânzienelor sau a Sfântului Petru, când devine iarăși uliu. Acest moment este cunoscut în calendarul popular ca fiind sărbătoarea Amuțitul Cucului.
Noaptea Focurilor
Unul din cel mai des întâlnite obiceiuri de Bunavestire, dar poate și cel mai frumos este obiceiul aprinderii focului. Este un ritual care, în multe zone din țară, este cunoscut sub numele de Noaptea Focurilor. În grădini sau în afara casei, se aprindea un foc mare, lângă care se așezau pâine, sare și apă pentru îngeri. Apa era pentru a potoli setea îngerilor, pâinea și sarea erau menite să potolească foamea îngerilor, iar focul pentru a-i încălzi. După ce focul se stingea, pâinea se împărțea de pomană. În unele zone, pâinea și sarea erau lăsate în pragul ușii, pentru ca îngerii să vină să le ia.
În alte zone, acest obicei era respectat de femei. Acestea făceau de dimineață foc în ogradă, înaintea ușii, și puneau alături pâine, sare și apă, ca să se încălzească. În acest fel, considerau că ofereau hrană și apă îngerilor. După-amiază, pâinea și sarea o dădeau de pomană.
Înțelepciunea populară spunea despre foc că are rol purificator, dar și forța magică de a dezmorți livezile și pământul.
În unele sate, exista tradiția de a afuma ușor grinzile caselor și unele lucruri, pentru a feri acea casă de blesteme și vrăjitorii, dar și pentru a ține la distanță gândurile negre.
