Fostul episcop al Romanului s-a născut la 11 noiembrie 1909, în localitatea Arcalia, jud. Bistriţa-Năsăud. După terminarea şcolii primare la Lemniu, Salaj, a urmat cursurile medii la Liceul „Andrei Mureşanu” din Dej (1920-1921) şi cele ale Liceului „G. Bariţiu” din Cluj (1921-1928), Academia Teologică Unită din Cluj-Gherla (1928-1932), apoi a urmat studii de specializare la Facultatea de teologie catolică din Paris (1929-1930).
Pentru calităţile de păstor de suflete, dar şi pentru faptul că „a înteles să răspundă la istoricul act al Reîntregirii bisericeşti din 1948”, trecând la Biserica Ortodoxă, în 8 iunie 1949 a fost ales episcop titular la Eparhia Romanului şi Huşilor. După tunderea în monahism (în 20 iulie 1949), la scurtă vreme Părintele Teofil Herineanu a fost hirotonit episcop (la 21 august 1949), la Schitul Dragoslavele (Muscel). Solemnitatea înscăunării Episcopului Teofil la Roman a avut loc la 28 august 1949, în prezenta Patriarhului Justinian Marina. La Roman a păstorit timp de 8 ani şi jumătate, cu rezultate alese, îndeosebi pe tărâm misionar – pastoral. Prin ridicarea Episcopului Nicolae Colan în treapta de mitropolit al Ardealului, scaunul eparhial de la Cluj a rămas vacant. În acest scaun a fost ales, la 19 decembrie 1957, Episcopul Teofil Herineanu. După câteva decenii, la 19 iunie 1973, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare vechimea şi importanţa istorică a Eparhiei Vadului, Feleacului şi Clujului a hotărât ridicarea ei la rang de arhiepiscopie, iar pe titularul ei, Episcopul Teofil Herineanu, la rangul de arhiepiscop. În cele peste 4 decenii de păstorire, mai întâi ca episcop al Romanului şi Huşilor, apoi ca episcop şi arhiepiscop la Cluj, s-a dovedit a fi un bun cunoscător al problemelor vieţii bisericeşti.
Pe lângă sutele de sfinţiri şi resfinţiri de biserici, Arhiepiscopul Teofil a făcut nenumărate vizite canonice, vizite cu prilejul conferinţelor de orientare ori administrative ale preoţimii din protopopiate. În activitatea sa arhierească a fost un statornic rugător către Dumnezeu şi bun tâlcuitor al Sfintei Scripturi. Roadele străduinţelor sale le găsim în Pastoralele de Crăciun şi Paşti, publicate într-un frumos volum cu titlul “Tâlcuiri din Sfanta Scriptură”, Cluj-Napoca 1987. (ediţie îngrijită de Pr. prof. dr. Alexandru Moraru), precum şi în studiile şi articolele din periodicele bisericeşti. Sub păstorirea sa, în editura eparhiei au apărut numeroase lucrări de cultură bisericeasca şi laică, care au sporit patrimoniul spiritualităţii neamului românesc.
Pe plan extern a făcut parte din anumite delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române, care au vizitat Bisericile Ortodoxe surori din URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Siria, Locurile Sfinte. Ca semn de înaltă apreciere şi preţuire a acestei activităţi ecumeniste, Institutul Teologic Protestant din Cluj i-a conferit Arhiepiscopului Teofil înaltul titlu academic de Doctor honoris causa, în data de 13 mai 1974. A promovat ecumenismul local, de înfrăţire sinceră a naţionalităţilor conlocuitoare şi de trăire a Bisericilor creştine din ţara noastră, în duhul dragostei lui Hristos. A trecut la cele veşnice la 3 noiembrie 1992, fiind înmormântat într-o criptă în subsolul Catedralei Ortodoxe Române din Cluj-Napoca. (N. SAVA)
