Tentativă de omor asistată de Monica Anton şi Răzvan Bobeanu

Faptele: pe 2 octombrie 2013, Gheorghe Iordache, din Ştefan cel Mare, este bătut „sănătos”, cum numai oamenii „bine clădiţi”, de la ţară ştiu să o facă. Băieţii lui au scăpat cu fuga şi n-au avut curaj să se întoarcă la „locul faptei” decât a doua zi dimineaţa, când şi-au găsit tatăl inert, în şanţ. În anchetă s-a stabilit că bătăuşii sunt Claudiu Corduneanu şi Constantin Bălţătescu.

Locul şi ziua judecăţii: Tribunalul Neamţ, 19 februarie 2014. Cei doi agresori sunt aduşi de poliţiştii de la penitenciar şi plasaţi în boxa acuzaţilor. Au zâmbete largi pe feţe şi cătuşe la mâini. Trec în revistă, rapid, rudele prezente în sală şi le salută atât cât le permite „libertatea” de mişcare.

Se deschide uşa până în perete şi, într-un zgomot de tocuri, apare Monica Anton, avocata lui Corduneanu. Se îmbracă în robă şi se cufundă în Noul Cod Penal, cu ambii ochi. Câteva minute mai târziu îşi face apariţia Răzvan Bobeanu, apărătorul celuilalt arestat. Se apropie de boxă şi-l întreabă ce mai e nou. Zâmbind cu toţii dinţii, Bălţătescu îi arată cătuşele. „Asta ştiu, altceva dacă era!”.

Începe şedinţa. Fiul victimei, martor la agresiune, se aşează la microfon: „L-a sunat tata pe fratele meu, că Bălţătescu i-a făcut pană la căruţă şi să mergem să-l ajutăm. Ne-am dus. Era la un prieten care i-a dat căruţa lui, la care am înhămat calul nostru. Aproape de intrarea în satul Cârligi, s-a apropiat de noi o Dacia galbenă cu numărul NT-06-ACR. Bălţătescu a ieşit din maşină şi i-a dat lui tata cu bărdiţa în cap. Au mai ieşit doi şi ne-au fugărit pe mine şi pe fratele meu. Ne-am ascuns în porumb. Ei s-au întors la căruţă, l-au bătut pe tata, l-au lăsat în şanţ şi l-au astupat cu frunze de pe marginea drumului. Noi am fost urmăriţi până acasă şi n-am putut ieşi să cerem ajutor la vreun vecin, că maşina a patrulat toată noaptea pe uliţe. Era lună plină şi puteam fi văzuţi. Nici la 112 n-am putut suna, că s-a descărcat telefonul şi nu aveam curent. A fost o vreme mai furtunoasă atunci şi am rămas câteva zile fără lumină”.

Monica Anton a reacţionat prima şi a cerut ca instanţa să se sesizeze din oficiu şi Georgel Iordache să fie cercetat pentru mărturie mincinoasă. Judecătorul a spus, sec, că nu se poate. Aşa prevede Noul Cod Penal, studiat intens de toată lumea în această perioadă a anului.

Răzvan Bobeanu s-a adresat şi el martorului, vrând să afle ce motiv ar fi avut clientul lui să-l bată atât de rău pe Iordache. „Păi nu ştiu, întrebaţi-l pe el! Eu am spus destul de clar , de la început, ce s-a întâmplat”.

Poliţiştii au zâmbit cu subînţeles. Apoi a intrat în scenă Cătălin Ailincuţei, proprietarul Daciei galbene. El n-a făcut nimic, în afară de a-i duce pe prietenii lui, cu maşina, până la livadă. I-a lăsat acolo. Nu ştie ce treabă ar fi putut avea într-un asemenea loc, la intrarea în sat, după ora 22. Şi nici nu i-a întrebat, că el e persoană discretă. Oricum jură că nu erau înarmaţi, nici cu topor, nici cu bâte. „Nu e adevărat că i-am urmărit pe băieţi. Nici nu ştiu unde stau. M-am întors la bar”.

A semnat declaraţia şi a trecut, cu un aer triumfător, pe lângă poliţişti. Unul dintre ei, mai vizionar de felul lui, nu s-a putut abţine şi i-a şoptit la ureche, văzându-l deja în boxă: „O să fii judecat pentru mărturie mincinoasă!”.

La cuvântul de final, Monica Anton a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive a clientului ei cu arestul la domiciliu, pe motiv că acesta are „preocupări gospodăreşti şi are grijă de bunicul matern octogenar”. La rândul său, Răzvan Bobeanu a solicitat eliberarea clientului său sub control judiciar sau, în cel mai rău caz, arestarea la domiciliu. Procurorul, care ştia cât de „gospodăreşte” a fost bătut Gheorghe Iordache, s-a opus ambelor solicitări: „Nu se impune revocarea arestării. Vorbim totuşi despre o tentativă de omor!”.

Cristina MIRCEA