Învierea Domnului sau Sfintele Paști este cea mai mare sărbătoare a creștinilor, „sărbătoare a sărbătorilor”, fundamentul credinței creștine.
Învierea Domnului este sărbătoarea pe care creștinii o prăznuiesc după evenimentul învierii Domnului, care a avut loc duminică. În acest fel, creștinii au început a serba Duminica ca zi de odihnă în locul sâmbetei.
Sfintele Paști au fost sărbătorite încă din epoca apostolică de toată lumea creștină. Pentru creștinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din cursul anului. Noaptea Paștilor era petrecută, în biserici, în priveghere și rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidații la botez), iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârșirea Sfintei Jertfe și cu lumini multe, semn al bucuriei și luminării duhovnicești.
Cei care primiseră botezul, chiar în acea noapte, își puneau acum haine albe și purtau făclii luminoase, penitenții (cei care fuseseră excluși un timp din comunitatea credincioșilor din cauza păcatelor) erau reprimiți în cadrul comunității, împărații eliberau prizonieri și se făceau fapte de milostenie.
În vechime, ca și astăzi, sărbătoarea Paștilor se prelungea pentru o săptămână întreagă, săvârșindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toți credincioșii se împărtășeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. În acest timp era interzisă participarea creștinilor la spectacolele, jocurile și petrecerile păgâne. (Agerpres)
