Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra comportamentului vameşilor unguri. Reprezint ca senator judeţul Neamţ, o zonă în care cetăţenii, de nevoie, pleacă de multe ori peste graniţă în căutarea unui loc de muncă. La cabinetul meu parlamentar m-am întâlnit adesea cu astfel de plângeri, din partea cetăţenilor, legate de comportamentul acestor vameşi. Cele mai multe dintre plângeri veneau însă din partea ceangăilor, comunitatea de suflet pe care o reprezint cel mai bine, în numele cărora mă voi şi adresa astăzi dumneavoastră, pentru că întâmplările lor merită făcute publice, să le cunoască toată Europa. Mai exact, la vamă, vameşii unguri nu numai că percheziţionează maşinile în amănunţit, cerând să le fie deschis şi despachetat fiecare bagaj, mai mare sau mai mic, dar se confiscă de multe ori produsele tradiţionale preparate în casă, produse pe care cei controlaţi le duc, probabil, la rudele la care merg peste hotare. Din nefericire, deseori, astfel de abuzuri au loc în prezenţa copiilor cu lacrimi în ochi, care sigur vor fi afectaţi în viitor de acest comportament exagerat pentru un angajat european.
Iată deci ce li se întâmplă ceangăilor când „pleacă” spre Europa. Am pus cuvântul „pleacă” în ghilimele pentru că eu ştiam că noi, românii, suntem deja în Europa, nu că Europa începe după graniţa cu Ungaria. De ce li se confiscă ceangăilor zacusca, şunca, ţuica, peştele afumat când trec prin Ungaria, nu ştiu. Poate că sunt mai bune decât ale vameşilor unguri, care s-au dedulcit la bunătăţile noastre. Dar e timpul ca autorităţile române să-i determine să-şi mai pună pofta în cui. Şi românii sunt cetăţeni europeni, şi ceangăii, şi ungurii. Nu mai vreau să-mi aduc aminte de poveştile încetăţenite de mult timp, dar şi de acestea trăite personal, când, trecând Carpaţii în Ardeal, eram întâmpinat de românii ardeleni cu apă proaspătă şi şervet, iar, când ceream ungurilor ardeleni o pâine, mi se răspundea „nem tudom”. Şi aşa descopeream că noţiunea de „fraţi români” nu era valabilă peste tot. Aşa cum descopăr acum cu tristeţe că noţiunea de „fraţi europeni” se fracturează undeva la Nădlac sau la Borş. În consecinţă, vine toamna, Moldova a fost şi va fi întotdeauna bogată, consider că ar fi mai constructiv, mai elegant şi mai european să-i invităm la noi, ospitalieri, pe vameşii unguri împreună cu toată conducerea lor, să-i punem la masă cu toate roadele pământului, iar la plecare să le facem şi un pachet să ducă acasă din bunătăţile noastre din pivniţă. Dar, în semn de omenie, prietenie şi bun-simţ, le cer să fie mai relaxaţi când ceangăii trec graniţa către rudele lor în Europa cu o saramură, o legumă coaptă sau suc de struguri, nu să-i trateze ca pe traficanţii de droguri. Nu mă aştept din partea lor la apă proaspătă şi şervet, dar măcar puţin respect european, pentru că astfel de practici nu-i califică în ochii noştri ca fraţi europeni. Închei prin a spera că până şi în conflictul cu Ucraina, prin armistiţiul creat, dacă ambele părţi ar apela la un dar simbolic constând în apă proaspătă şi un şervet, lucrurile ar lua o turnură mult mai paşnică.
Senator Leonard CADĂR
