Aflăm pă surse demne de încredere, că pe treișpe ale luni ăsteia, cetățenii pompieri e vorba să merge la bal. Adică cu danțuri, sprițuri regulamentare dă vin și tării la limita uciderii paraziților intestinali, care s-ar putea strecura odată cu fripturile. Acuma dom colonel e vorba să le deie straiele de paradă, că cele de zi cu zi îs de dat la second hand, iar cea mai grea misie o are dom adjunct, că trebe să adune poporu la sindrofie. Și cum trebe să decarteze cam o sută de leușteni de pereche, o seamă mai că i-ar îndesa cașcheta lui dom Pârvu în locuri umbroase, dar se tem că-și pierd slujba, a cărei remunerație nu include și indemnizații de mers la bal. Rămâne de văzut, dacă șăfimea o să deie ordin pe unitate ca toată lumea să fie prezentă, rasă, tunsă și ferchezuită.
Doamna vice primare de la noi, denumită și metalurgic, de fier, o fost dusă de acasă vreo două zile la capitală. În prima și-o făcut curaj, iar în a doua s-o văzut la cearcăn cu dom Dragnea (mare om!) și i-o turnat pe birău și de piața arsă, și de Cozla care vrea la vale, și de cinematograful care așteaptă ultimul ciocan să se facă una cu terenu, bașca de o sumedenie de lucrări începute fără termene de finalizare. Dom Dragnea (mare om!) când o văzut că doamna nu se lasă și tot toarnă, o scos portofelul cu promisiuni și i-o dat doamnei vice să aducă la Piatra promisiunea fermă și-n valoare absolută, cităm: „cât de curând se poate“, punct.
De când și-o pus lumea feisbucul în creiere, la mulți le pocnesc ideile ca grăunțele pe jar și le pun imediat pe net. Ultima găselniță este aia cu cărțile cetite, fapt care o deranjat masiv funcționărimea, pentru că alea de la solitaire nu se pun, șăfii citesc cărțile, dar le și joacă cu abnegație, ca să nu mai zicem de alți șăfi care cetesc poveștile din dosarele de la trei litere. Singurii pe care-i doare-n gumari de cetit îs conselierii, care se documentează la păcănele și cei ce stau după lăsatu serii în locuri dosnice, ori cu ochi înfundați în acoladele vreunei dudui fleașcă de folclor pe la subțiori și-n părțile moi. În rest însă am văzut lume care cetește, titluri mai ales, la metro. Aferim, nație!
