O dumă bărboasă povestește despre un bimbaș șăf de partid care ieri făcea treișpe-paișpe pe la ușile unei instituții conduse de un distins nene cu nume de menistru și care nu-i prea agreează la pipotă pe antepomenitul. Tot pe la colțurile rotunde se zice după colț, cum că nenea șăfu de partid o cam dat niște acatiste în euro, bașca mătănii la vreme de seară șă nu mai fie cercetat la organe de nu știu ce evaziuni gheboase. Acuma, nu știm dacă acatistele au priză la anafuri, dar mai știm că omului i s-o pus ca țintă să plătească niște hangarale mai vechi și o să fie curat ca-n madona cu pruncu, el fiind, firește, cel ținut în brațe. Așa că se poate pregăti de moșmande politice den picioare, din ghemuit și dacă-i iese, din depărtatelea.
Un alt șăf de partid, ce-i drept mai mic, dar mult mai vioi, s-o gândit că un europarlamentar trebe să fie uns cu toate alifiile și trebe să se descurce în orice situație. Așa că o aranjat o partidă de vânătoare în codru, unde candidatu la europarlamentoase să-și pună în valoare agresivitatea, forța de penetrare, capacitatea de orientare, bașca inteligența de a face mâncare din orice în condiții de bejenie. Acuma, noi nu avem cunoștință despre europarlamentari de pădure, dar dacă se schimbă clima și eventual apar partizanii, posibil să fie și așa ceva. Oricum partida a fost un succes, că zice lumea că și nea Nicu ar fi fost invidios. Apoi, baftă oameni buni, să vă vedeți visul cu ochii.
După ce s-o degușat faptul că școalele nu are asigurări și că e singure și desfrunzite în calea potopului, hop, că s-o trezit asiguratorii că e loc de mâncat o pită sigură și albă. Așa că imediat bulucuri de telefoane, că ce mai faceți dom director, că cum e cu bugetu, că poate prindeți și ceva pentru asigurări, că acuși vine apocalipsa alegerilor, și dăi și luptă. Acuma, din ce știm noi derectorii dă instituții descentralizate nu au atribuții din astea să ceară, așa că rămâne ca să se deschidă alte uși, pe alți bani, că nu se cade ca sărecele școale să rămâne fără polițe.
