În tradiția creștin ortodoxă, în prima sâmbătă din luna noiembrie, celebrează moşii de toamnă, dedicată pomenirii sufletelor celor adormiți, o sărbătoare profund înrădăcinată în tradiția românească. Anul acesta, sâmbăta morților sau moșii de toamnă pe
2 noiembrie 2024. Esența acestei zile este aceea de a ne aminti de cei dragi care nu mai sunt printre noi și de a împărți bucate și băuturi.
Credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujbă și pentru a se ruga pentru sufletele celor plecați. După slujbă, se merge la mormintele rudelor, se aprind candele și lumânări, preotul oficiază un mic ritual de binecuvântare și de pomenire a celor decedați, iar pomana astfel sfințită este împărțită celor săraci.
Ziua de sâmbătă este aceea în care pomenim morții, pentru că într-o zi de sâmbătă, trupul Mântuitorului a stat în mormânt dar sufletul i-a coborât în iad “ca să elibereze din el pe toți drepții adomiți”. Sâmbăta precede duminica Învierii Domnului, considerată cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei.
Moșii de toamnă sunt și un prilej pentru reunirea familiilor, pentru a aduce un omagiu morților. Denumirea sărbătorii de „moși” vine de la „strămoși” și îi simbolizează pe toți înaintașii noștri trecuți la cele veșnice. Potrivit site-ului crestinortodox.ro, “ținând seama că nu știm unde se află cei morți, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât și pentru cei din rai. Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52)”.
Potrivit cărților sfinte, după moarte urmează două tipuri de judecăți: judecata particulară și judecata universală. Cea dintâi stabilește, în funcție de modul în care mortul a trăit pe pământ, de păcatele acumulate și de binele făcut, dacă va trece prin suferință sau fericire, unit sau despărțit de Dumnezeu, până la Judecata universală. “Noi ortodocșii ne rugăm pentru cei morți, pentru că avem credința că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup. Prin aceste pomeniri ne arătăm iubirea pentru cei trecuți la cele veșnice, dar și credința noastră în înviere și viața veșnică”.
În calendarul creștin ortodox al românilor se sărbătoresc 20 de astfel zile de pomenire a morților pe parcursul unui an, printre care se află și zilele de moși de primăvară, vară, toamnă și iarnă, în prima zi de sâmbătă din fiecare anotimp. În ziua Moșilor de toamnă credincioșii duc la biserică coliva tradițională, pregătită de gospodine cu o zi înainte, în care înfing o lumânare pentru a lumina calea celor duși.
Pomana ce se dă de Sâmbăta morților se crede că are putere de mijlocire în fața lui Dumnezeu pentru cei dragi, iar urmașii merg la morminte dimineața pentru a le curăța, a pune flori și a aprinde lumânări.
De Moșii de toamnă se face o pomenire colectivă a morților din fiecare comunitate, iar pomana și rugăciunile se fac cu speranța că acestea vor mijloci iertarea păcatelor celor dragi. Tradiția spune că în coșul pregătit pentru pomană trebuie să existe neapărat o sticlă de vin, coliva cu lumânare care se împarte la cât mai multe persoane și bucatele pregătite în ziua dinainte care pot fi sarmale, brânzeturi, carne, dulciuri, fructe sau prăjituri.
Angela Croitoru
