Până or apuca liberalii și democrat-liberalii din Neamț să dea împreună măcar un comunicat de presă interesant, colegii lor din țară nu pierd timpul. După alegerile parlamentare din 2012, PDL se consola cu șefia a două județe (Alba și Arad), în timp ce arcașii-șefi ai PNL zâmbeau superior din 13. Președinții ca președinții, dar fără o bază în votul din consiliile județene izolare scrie pe fruntea lor. Refacerea operativă a majorităților politice, suspect de puțin comentată la nivel național, dezvăluie o eficiență de zile mari a PDL. Au ajuns în cărțile puterii în nu mai puțin de 15 județe. Au defectele și belele lor cunoscute, numai că șansa nu are răbdare. Au înțeles, au acționat. În teritoriu, resentimentele și rănile trecutului s-au șters ca prin farmec. Decât să le aduci aminte cum se stucheau, cu câtă patimă se defăimau și ce fermitate era în amenințări reciproc proferate în 2012, preferă să îi înjuri de mamă. Fără tam-tam, eludând cu talent explicațiile, PDL ține sau supraveghează timona puterii în județele „capturate”, în timp ce liberalii molfăie zgomotos închipuita fuziune istorică. Dacă nu apărea și problema cu partidul lui Tăriceanu, sigur inventau ei ceva, că la talentul ăsta nu-i bate nimeni.
În județul nepereche, timpul trece și liberalii nu au nimic împotrivă. Senatorul Eugen Țapu și deputatul Dorinel Ursărescu, de pe poziții ireconciliabile, se comportă de parcă singura lor grijă e să treacă timpul mai repede, să vină alegerile din 2016, deși la drept vorbind niciunul nu-și face iluzii că va fi reales. Respectarea componentei ce le revine din angajamentul politic făcut sub steagul USL îi incomodează în egală măsură. N-o vor recunoaște public, mai ales în condițiile în care primarul-președinte interimar de la PDL Neamț – Alexandru Drăgan – semnalează că l-a reevaluat profund pe Gheorghe Ștefan. Lipsește declarația de capitulare scrisă sau rostită – suficient e că se simte, se resimte. De aici mai departe e lesne de închipuit ce-i la gura și-n inima lui Ursărescu sau ce-i pun binevoitorii de serviciu în cârcă lui Țapu. Cel din urmă, captiv unei echipe apropiate ruptă de realitate, a abandonat dramatic exercițiile de sinceritate care-l individualizau pozitiv într-o vreme.
Cu detașare, PSD contabilizează beneficii nesperate din jocurile flămânde făcute de PNL și PDL. Paradoxal, se întâmplă și în Neamț, unde blatul PSD cu PDL e redus ca prin farmec la aranjamentele directe între Ionel Arsene și Gheorghe Ștefan. PSD e perfect liniștit. Ceilalți lucrează pentru ei. O fac așa de bine încât oameni consacrați prin opțiunile de dreapta nu ezită să ia în brațe oferta politică social-democrată pe fondul unei dezamăgiri vecină cu repulsia. Coerența și pragmatismul, devotamentul pentru cetățean, țară și reforme clamate dinspre dreapta sunt desăvârșit de subțiri. E trist, foarte trist. Desăvârșit de trist.
Viorel COSMA
