„Veneam de la biserică şi am zis să n-o iau pe podul de la Căprioara, că era foarte cald, m-am dus prin ştrand că e mai răcoare. Când am ajuns la punte, un copil a venit şi mi-a cerut un leu. I-am spus că nu am şi să mă lase în pace. Am observat că s-a uitat insistent la geantă, dar când m-a văzut că nu sunt chiar neputincioasă nu s-a atins de ea. În schimb au apărut deodată vreo şase şi unul m-a prins de umeri, a tras de haine şi, dintr-o mişcare mi-a smuls geanta, a rupt cureaua, că era în diagonală peste corp şi nu avea cum s-o tragă altfel. Au sărit toţi pe spaţiul verde de pe malul Bistriţei, doar pe unul am pus mâna, aşa îmi venea să-i trag vreo două, dar e mititel, m-am gândit să nu-l lovesc la coloana cervicală cumva. Am strigat la ceilalţi să nu umble în geantă că vin după ei. Mă dădeam şi eu mare, nu aveam cum să sar. I-am văzut când au desfăcut portofelul şi au luat banii. 200 de lei aveam, dar bine că nu era toată pensia. O femeie care stătea pe o pătură era singura din zonă la ora aia, ea a sărit şi sunat la poliţie. Bine că am găsit buletinul, că mai aveam de umblat să scot altul”.
Bolnavă de astm, dar încă în putere, genul sportiv, care cutreieră pădurile, femeia de 72 de ani povestea prin ce-a trecut, în zi de sărbătoare, pe 21 mai, în plină zi, când la câţiva metri de punte, în târgul de maşini, era plin de lume. A avut, însă, ghinionul să fie singură taman atunci, când gaşca Neda, deja cunoscută în oraş, voia să dea o lovitură.
Dintre toţi doar Florin Neda, care are 10 ani, dar e atât de mic încât nimeni nu i-ar da mai mult de 8, a fost prins. Restul – fratele lui Vasile Eduard (11 ani) şi 4 verişori – au reuşit să scape. Imediat ce s-a dat alarma, toate patrulele de poliţie care se aflau în teren au plecat în căutarea lor.
Florin a fost dus la sediul Poliţiei Piatra-Neamţ, unde au ajuns atât victima sa, cât şi tânăra de 19 ani, care, într-un fel, îl are în grijă. Uşor spăşit, dar nu până la nivel de remuşcare Florin povesteşte detaşat despre viaţa lui: „Am fost 15 fraţi, dar 5 au murit şi mai suntem 10. Mama şi tata au plecat în Spania, surorile la Bacău, doi fraţi sunt la puşcărie. La şcoală n-am fost, că n-am fost, nu ştiu de ce. Am promis numai de două ori la poliţie că nu mai fac din astea, da’ acuma chiar o să respect”.
Fata care-l însoţeşte este prietena lui Fabian Neda (17 ani), frate de-al lui Florin, arestat acum două luni. E gravidă şi pare mândră că va face un copil cu o „celebritate” a oraşului. „Eu nu sunt tutore pentru nimeni. Am grijă de ei, că n-are cine. Le-am spus să nu meargă la furat, să nu omoare babe, da ce să le fac? Am s-o sun pe maică-sa să vină din Spania, să vadă ce-o face, că eu m-am săturat să vin la poliţie”.
Copleşit, comisarul şef Petrică Bârsan, şeful Poliţiei Piatra-Neamţ, care se confruntă constant cu infracţiuni comise de copii sub 14 ani, cărora efectiv nu are ce să le facă, se uită cu egală compasiune la femeia de 72 de ani, proaspăt jefuită, şi la cea de 19 ani, depăşită, evident, de situaţie: „Aseară i-am dus la centrul de minori şi azi au comis fapta. Nici personalul de acolo nu are cum să-i ţină cu forţa, nici noi nu avem ce le face. Nu avem lege. Dacă nu se reînfiinţează odată centrele de minori, muncim degeaba în dosare penale, umblăm după ei zile întregi în loc să facem alte lucruri, şi totul degeaba. S-a făcut atunci un pic de agitaţie cu Orlando, dezbateri, şedinţe, promisiuni şi nu s-a rezolvat nimic. Ăştia se apucă de făcut copii de acum şi, dacă nu se rezolvă problema, o să fie treabă cu ei 20 de ani de acum încolo. Şi o să se ajungă la crime pe străzi! Ori ei or să dea peste vreo bătrână s-o izbească de vreo bordură şi s-o lase acolo, ori vreun martor o să-l prindă pe vreunul din ăsta mic şi-i rupe capul. Eu sunt foarte dezamăgit de viteza de reacţie a autorităţilor. Cu Orlando am ajuns să fac un fel de înţelegere. venea în fiecare dimineaţă şi semna că nu va comite nicio tâlhărie în ziua aia. A venit, zi de zi vreo săptămână, timp în care s-a ţinut de cuvânt. Pe urmă i s-a făcut frică. Urma să împlinească 14 ani şi a plecat în străinătate. Acum e prin Anglia şi probabil că face ce făcea şi aici. Dar au rămas ăştia, foarte mulţi, care ne dau bătăi de cap. Şi mă întreb: chiar trebuie să moară cineva pentru ca autorităţile să ia măsuri? Nu se schimbă nimic în ţara asta dacă nu avem cadavre? Fenomenul nu e doar la Piatra-Neamţ, e peste tot în România! Dar până nu se comite vreo crimă, să vuiască toată ţara, nu „aude” Bucureştiul şi, mai ales, Ministerul Muncii unde s-au împotmolit, de atâta vreme, nişte biete norme de aplicare, ca să se poată stabili ce personal trebuie şi ce reguli pentru centrele de minori! Suntem legaţi de mâini şi de picioare de atâta vreme, pentru că nimeni nu are timp să ne dea şi nouă un instrument, să-i putem strânge pe ăştia de pe străzi, să nu ne omoare bătrânii!”.
Cristina MIRCEA
