Astăzi, 22 februarie 2025, se împlinesc 14 ani de la trecerea din această lume a părintelui Petroniu Tănase, unul dintre marii duhovnici ai ortodoxiei românești, originar din comuna Farcașa, județul Neamț. Monah erudit, cu un mod de viață retras și modest, părintele a lăsat în urma sa amintirea unui om dăruit rugăciunii și o moștenire de suflet pentru cei care l-au cunoscut.
De la Neamț la Athos
Născut în 1914, Petru Tănase a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Neamț, unde a fost inițiat în viața monahală. Încă de la început, și-a manifestat înclinația spre cunoaștere, urmând studii de Teologie, Matematică și Filosofie la București. A petrecut o perioadă în Mănăstirea Antim, unde a organizat biblioteca, iar mai târziu a activat ca funcționar al Cancelariei Sfântului Sinod și al Patriarhiei Române.
În 1978, dorul de o viață mai apropiată de modelul asceților din vechime l-a îndreptat spre Sfântul Munte Athos. A fost trimis de Patriarhia Română pentru a revigora obștea Schitului Prodromu, unde, în 1984, a devenit stareț. A condus obștea cu înțelepciune și rigoare, păstrând rânduiala athonită autentică și păstrând vie identitatea românească a schitului.
Un cărturar și un om al rugăciunii
Părintele Petroniu Tănase a fost un monah isihast și un cărturar dedicat, cunoscut pentru vasta sa cultură teologică și contribuțiile la viața monahală. A scris lucrări valoroase, printre care „Chemarea Sfintei Ortodoxii” și „Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie românească”. Pentru el, tradiția nu era o formă goală, ci un mod de viață autentic: „Biserica nu este înapoiată, ci consecventă în sfintele rânduieli”, spunea el.
Cei care l-au cunoscut vorbesc despre o prezență discretă, dar fermă. Își dedica nopțile privegherii și slujbelor și era cunoscut pentru faptul că plângea la Liturghie, absorbit în rugăciune. Părintele Ioanichie de la Simonos Petra spunea despre el: „Îmbina perfect dragostea cu asceza și nevointa cu blândețea”.
Un model de viață duhovnicească
De-a lungul anilor, a fost căutat atât de români, cât și de greci pentru sfat duhovnicesc. Era recunoscut pentru rigoarea sa, dar și pentru delicatețea sufletească. Părintele Adrian Făgețeanu îl caracteriza simplu: „Cel mai smerit”.
Părintele Petroniu a trecut la Domnul pe 22 februarie 2011, rămânând un reper al monahismului românesc. Pe 27 aprilie 2023, osemintele sale au fost deshumate cu cinste, iar Patriarhia Română a propus canonizarea sa. Mulți dintre cei care l-au cunoscut îl consideră deja un sfânt al zilelor noastre.
Astăzi, numele său rămâne viu, atât în Sfântul Munte Athos, cât și în inimile celor care l-au cunoscut sau i-au citit cărțile. De la Farcașa la Athos, viața sa este o mărturie că sfințenia nu este o realitate îndepărtată, ci un drum pe care unii, rari și aleși, au curajul să-l urmeze până la capăt.
Pentru a afla mai multe despre viața și activitatea părintelui Petroniu Tănase, puteți viziona următorul material video:
Alexandru Andrieș
Foto: basilica.ro
