0:00

Popota Poliţiei – locul unde ciorba costă 2,70 lei, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Popota Poliţiei Neamţ este locul unde se poate mânca cel mai ieftin din oraş – cu maximum 10 lei, meniu complet. O ciorbă costă între 2,70 şi 3,10 lei, în funcţie de ingrediente, iar felul doi între 4,60 şi 6,20 lei. În 10 lei mai „încape” şi pâinea, iar la felul principal, de regulă se serveşte şi o salată, inclusă în preţ. În jur de 80 de angajaţi ai IPJ Neamţ şi ai Secţiei SRI mănâncă, zilnic, la popotă. Cei mai fideli clienţi sunt ofiţerii de serviciu, care nu vin cu borcanul de tocană de acasă, preferând o masă caldă.

Până în 2007, toată aprovizionarea se făcea de la GAZ Girov, unde inspectoratul avea 7-8 hectare de teren, fermă de vaci, porci şi păsări. Pământul a fost revendicat, deţinuţii nu au mai putut fi scoşi la muncă odată cu obţinerea statutului de infractori europeni, aşa că GAZ-ul este acum doar amintire. În prezent, şeful popotei caută produsele la piaţă şi cumpără, după ce compară preţurile, ceea ce i se pare mai convenabil. Nu este singurul care ia decizii. Are drept partener comitetul de popotă, adică o echipă de 5-6 poliţişti din diverse servicii, care vine cu idei de meniu.

O zi de muncă la popotă începe la 7 dimineaţa. Până la 10,30 – 11, mâncarea trebuie să fie gata. Iar în afară de o maşină veche pentru curăţat cartofi, bucătăreasa nu are alt ajutor.

„Dacă am avea posibilitatea, dar regulamentul ne interzice să achiziţionăm, am cumpăra nişte roboţi de bucătărie, pentru că lucrând manual avem nevoie de o grămadă de timp”, a declarat agentul şef principal Marinel Ghiniţă, şeful popotei. „Am primit sponsorizare un grill electric şi când facem cotlet e coada până la uşă. Cu vasele stăm cel mai bine, dar plita – care este foarte veche – ar trebui schimbată, pentru că nu mai are eficienţă”.

Popota Poliţiei – locul unde ciorba costă 2,70 lei, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Mai multe hârtii decât mâncare

Lucrând în aproape aceleaşi condiţii ca înainte de 1989, personalul popotei reuşeşte să hrănească zilnic şi la timp cadrele care vin la masă. Bucătăreasa şi ospătăriţa, plus o femeie care se ocupă cu spălatul vaselor şi cu păstrarea curăţeniei sunt singurele angajate. Problema este că primele două se vor pensiona spre sfârşitul acestui an. Şi Marinel Ghiniţă mai are doar doi ani şi şapte luni până la pensie: „Ar cam fi timpul să caut un înlocuitor şi să-l formez, dar nimeni nu vrea să vină la popotă. E salariul mic şi multă bătaie de cap. Trebuie să mergi la aprovizionare şi să faci câteva zeci de hârtii în fiecare zi. Sunt evidenţe, fişe de magazie, facturi, buletine de distribuţie a alimentelor, totul trebuie pus la punct. Avem audit intern, inventar lunar şi, pe de altă parte, trebuie să fim la zi cu documentele care atestă sănătatea personalului. De 14 ani, de când sunt şef la popotă, m-a ferit Dumnezeu şi nu am avut niciodată probleme de niciun fel. Că au mai ieşit 3 kg de morcovi în plus sau în minus sau 1 kg de ceapă, astea se întâmplă, dar nimeni nu a acuzat nici cel mai mic disconfort după ce a mâncat la noi şi oamenii sunt mulţumiţi de serviciile noastre”.

Poliţiştii nu sunt mari iubitori de carne, iar mulţi dintre ei ţin toate posturile de peste an. De aceea a intrat în obişnuinţa personalului de la popotă să prepare două feluri principale în fiecare zi, unul de post şi unul de frupt. Ieri, de exemplu, meniul cuprindea ciorbă de piept de pui, la 3,10 lei porţia, piept de pui la cuptor cu cartofi plus salată de varză cu roşii – la 5,10 lei şi orez cu ciuperci plus salată, la 3,10. Cine mânăncă mai uşor de atât găseşte iaurt, covrigi, napolitane, prăjituri ambalate (şi de post, şi de frupt) şi, evident, apă şi sucuri, toate la preţuri de depozit. Totuşi, majoritatea clienţilor preferă un meniu cald, iar când se găteşte fasole cu ciolan, care iese excelentă la „cazan”, se duce vestea prin poliţie şi nu mai rămâne nimic înainte de ora 13. Programul popotei este până la 15 şi, chiar dacă oalele mari de 50 de litri s-au golit deja, întârziaţii care vin din misiuni nu rămân flămânzi. Se găseşte şi pentru ei un ou, un mic, un cartof ceva. Şi nu e singurul efort pe care-l face personalul. Toamna, toată lumea stă peste program la pus murături de toate felurile şi la pregătit zarzavaturile pentru ciorbă. Dar şi vara se pun permanent castraveţi la murat. „Deja am programat prima tură pentru săptămâna viitoare”, spune Marinel Ghiniţă.

„Ne gospodărim ca acasă. Îmi convine să dau 60 de bani pe kilogramul de castraveţi, decât să plătesc mai bine de 3 lei pe un borcan. Ăsta e tot secretul ca să reuşim să ne descurcăm doar din încasări: gândim economic”.

Cristina MIRCEA

Articolul precedentParteneriat TCE 3 Brazi – DuPont / |Centrul inovaţiei la Ferma Zăneşti
Articolul următorObiectiv ambiţios la FC Ceahlăul

1 COMENTARIU

  1. Pe noi,civilii,care nu avem de-a face cu politia,nu ne lasa sa luam masa acolo contra aceluasi cost?

Comentariile sunt închise.