Mai mare dragul să întâlneşti, să asculţi un conducător judecat, cu măsură în vorbe, necontrazis de fapte. Se întâmplă din ce în ce mai rar, de unde şi respectul, afecţiunea de care ei se bucură. Abia se văd printre aberanţii, abramburiţii şi închipuiţii care călăresc netulburaţi viaţa noastră, interesul public. Cea din urmă categorie-i aproape fatal de bine reprezentată într-un oraş cândva falnic. E parte vie şi activă a poverii duse de Piatra Neamţ.
Nu-i uşor să nominalizezi pe unul sau pe altul drept lider strâmb al conducătorilor locali străini de-o dreaptă judecată, de-o măsură în vorbe şi fapte. Concurenţa e mare între ei. Pe lângă acţiunile dureros consemnate, mărturie stă pofta lor de-a spune orice, oricând, pe orice temă, indiferent de consecinţe. E un subcapitol în regim de blestem, nesancţionat decisiv cum se cuvine prin vot curat.
Ultima „minune” aruncată-n piaţă la Piatra Neamţ vorbeşte de 100 milioane de euro pentru consolidarea dealurilor din jurul oraşului. Vine apa, vine noroiul peste noi. De când cu fenomenele astea meteo intense, dar rare, cică trebuie luate măsuri de prevenţie şi traşi bani pentru a stăvili natura. În lumea normală, accepţi natura, trăieşti cu ea şi suporţi consecinţele, poate dramatice, uneori devastatoare. Cel mai important e să nu provoci natura, să n-o zgândăreşti. Colectarea torenţilor şi amenajarea unor albii de micuţe ape curgătoare – ca măsuri de apărare recent descoperite – nu justifică proiectele eminamente politice. Din gestiunile răsfirate între Romsilva, Apele Române şi administraţia locală nu iese de-o finanţare europeană nerambursabilă. Invocarea unor axe prioritare, fără a avea de veste şi ştiinţă cum e socoteala programelor operaţionale, aruncă bezmeticii locali la lada de gunoi a competitivităţii şi responsabilităţii. Visata „dragare” de bani pentru megaproiecte întinse pe dealuri sfidează judecata şi măsura.
Simpla pomenire a Cozlei, ca factor de risc, în inventarul de dealuri şi ape, trimite povestea în penal. Există dovezi privind sensibilitatea geomorfologică a dealului. Specialişti curajoşi s-au pronunţat de-a lungul timpului asupra problemei. Sfidând vremurile şi conducătorii, ei au avertizat. Dezvăluirile făcute de conf. univ. dr. Sorin Baciu, publicate anul trecut în săptămânalul „Mesagerul de Neamţ”, răsună şi azi în capul celor ce locuiesc sub telegondolă şi râpa de schi. Călcând în picioare argumentele pricepuţilor, s-a intervenit cu lucrări nesănătoase. Crede, azi, cineva că vor primi finanţări europene să curme efectele distrugerilor de pe Cozla tot ăia de le-au produs? Să fim serioşi, şi de-ar fi să punem suferinţa comunităţii în faţă, Piatra Neamţ are o reputaţie proastă pe relaţia cu proiectele europene. Pseudo-conducătorii, indiferent cine-ar fi lider în linia de dezastru, nu au absolut nicio emoţie. Vorbeşte gura fără ei în voia cea mare. Căluş vor să pună altora, fie din buzunar, fie din cont.
Viorel COSMA
