Cumătru` cu perciunii până la gumari ne zice că el nu înțelege de ce se tărăgănează alianța asta dintre pesede și penele, că pe față se zâmbește, iar pe sub masă se dau șuturi la țurloaie că au ajuns sărmanii aliați să urle în pungi ca să nu se-audă și să se mai trezească cu vreun pocinog prin presă. Că alianța o ajuns ca o căruță cu două motoare (a se ceti boi), în care unul este setat pe hăis și celălant face opoziție, nu mai miră pe nimeni, ba dimpotrivă, merge o dumă cum că pesedeii face calcule cu abace rusești să ia funcții buluc de la leberali și să pună membrotei dedicați, cu ceva priceperi, dar și cu ștaif . Acuma, nu știm dacă s-o făcut și liste, dar o seamă de creștini o primit vești cum că, ce-ar zice dacă ar fi … Oare să rămâne liberalii seduși și abandonați, bașca și cu foncțiile luate?
Ne zice ăsta den mijloc, că l-o sunat unu să-i zice, cum că la piața mare o să fie un târg și mai mare, cu produse tradiționale de origine controlată, bașca producători bimbași de la sate cu bunătățuri fel de fel. Și nu se pune onorabilul la un survol pe deasupra și ce-o văzut? Afumături de care să moară ficatu` de ciudă, cărnăreturi pe orizontală și pe verticală, țuici gheboase la pet dă plastic (și nu de dud sărbesc cum avem noi), ceva brânze și mult fum. Acuma el n-o îndrăznit să cumpere ceva că erau niște prețuri care speriau și muștele, dar când o intrat în incintă era îmbâcsit de mirosuri de jurai că tot târgu` s-o condensat acolo. La o analiză mai atentă, participarea ofertanților nu a fost una care să rupă gura, la producătorii abonați la târgu ăsta ceva peste o duzină, s-o mai adăugat un fabricant de colaci secuiești, un grătar și o doamnă din Oradea cu dulciuri, număr suficient ca să se justifice încă o activitate de largă respirație populară marca Premărie, Urban și Camera de comerț. Totuși, partea bună a trebușoarei ăsteia este lipsa produselor „made în China“, dar niciodată nu-i prea târziu pentru un caltaboș de Taiwan sau niște cârnați de Shanghai.
Dom` derector de la soțietatea care ne vinde apa de la robinet la preț de țuică bătrână, are un noroc să steie aplecat, de să întreabă lumea dacă e spondiloză sau poziție, adică asemănător cu dilema căprei. Că după ce l-o pus pe un nene favorit al altui nene fost șăf pe la cejeu, conselier personal cu numele, că pe la slujbă nu era cazul, acuma s-o trezit cu altă pacoste personală, pe bază de recomandare, de la o …bancă unde lucră sora unui dom` depotat de mare perspectivă. Acuma cumătru` se întreabă ce-o să face dom` derector dacă dezleagă dilema de mai sus, merge la băi ori mai stă o tură să se adape toți conselierii? Răspunsul este: Da, desigur!
Cumătru lu” matale cam nu mai poate de grija alianței și a săracilor penelei, care, vezi doamne, ar rămâne fără FONCȚII