Fratele mai mic al cărturarului G.T. Kirileanu s-a născut la Holda, Broşteni, la 7 martie 1879 şi a trecut în veşnicie la 17 aprilie 1926, la numai 47 de ani. Cam în aceeaşi vreme s-au stins din viaţă încă doi mari foclorişti români, Ştefan Ţuţescu şi C. Rădulescu Codin, astfel că a moartea sa, marele istoric şi cărturar Nicolae Iorga deplângea în revista “Ramuri” de la Craiova: “Vor mai găsi ei urmaşi în vremea când fiecare tinerel, scăldat în modernism de import şi în teorii de împrumut, îşi închipuie că de la dânsul începe o nouă eră a literaturii cultivate?”
Plecat în viaţă cu povara de a fi rămas orfan de mamă la numai două zile după naşterea sa, Simion Kirileanu, viitorul folclorist de talie naţională a fost purtat prin şcoli cu cheltuiala bunicului său dinspre mamă, Popa Todică. Şcoala primară o face în comuna natală, apoi Şcoala Normală “Vasile Lupu”, Iaşi. Este învăţător la “Orfelinatul agricol Prinţul Ferdinand” din Zorleni – Tutova, apoi la Şcoala din Broşteni, iar din 1906 şi până în 1926, la Şcoala din Holda. În timpul Campaniei din 1913 a fost mobilizat şi participă la războiul Balcanic contra Bulgariei şi la primul război mondial, când este rănit în luptele din Munţii Călimani, în 1918 – 1919, grav rănit la o mână în Munţii Căliman.
Cu toate acestea, în aceşti ani a mers şi el în Basarabia (satul Peresecina, de lângă Orhei), contribuind, alături de alţi învăţători, la trezirea conştiinţei de neam a moldovenilor dintre Prut şi Nistru. Aici a cules folclor literar pe care l-a şi publicat în volumul “Poveşti bsarabene”, apărut în 1923. Împreună cu Nicolae Stoleriu, institutor la Baia – Suceava, înfiinţează Cercul “Deşteptarea Sătenilor” şi editează periodicul “Vestitorul Satelor“.
În 1921, este vizitat de savantul francez Em. de Martonne – care-i propune scrierea “Istoricul păstoritului pe Valea Bistriţei“. Ca folclorist, este apreciat ca unul dintre cei mai buni din ţară. A scos “Calendarul Sătenilor” (1904) şi a colaborat la “Răvaşul poporului” (1907) condus de M. Sadoveanu, Şezătoarea, Ramuri, Neamul Românesc, Făt-Frumos, Almanahul învăţătorilor, Albina ş.a. Se stinge din viaţă pe 17 aprilie 1926, satul Holda, Broşteni, judeţul Neamţ.
Între scrierile sale importante se remarcă “Păcală, întâmplari din viaţa sa”; “Ştefan cel Mare şi Sfânt. Istorisiri şi cântece populare”; “Amintirile poporului despre Ştefan cel Mare”; “Cine dă un bou, Dumnezeu îi dă doi”; “Poveşti poporale cu cuprins moral”; “Cuza Vodă, Istorisiri pentru popor”; “Cântece voiniceşti şi ostăşeşti” (în colaborare); “Frământuri de limbă”; “Din viaţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta”; “Comoara sufletului”; “Poveşti basarabene”; “Proverbe agricole”; “Nu mai duce atâta dor”.
