Gavriil Galinescu, dirijor, profesor, folclorist, muzicolog şi compozitor s-a născut în ziua de 15 decembrie 1883, la Hangu. Însă, ca la atâţia alţi oameni de seamă, şi data naşterii lui este destul de imprecisă: „Enciclopedia României” a lui Lucian Predescu îi consemnează naşterea la 31 decembrie 1883, „Dicţionarul…” lui Constantin Prangati – la 16 decembrie 1883, cel al lui Constantin Tomşa – 16 decembrie 1883, o altă sursă recentă – data de 25 decembrie 1883, iar Teoctist Galinescu ne indică (în cartea „Ţara Hangului”) data de 15 decembrie 1883… Venind de la un apropiat al compozitorului, cel care a fost Teoctist Galinescu, ziua de 15 pare a fi cea mai plauzibilă.
După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti (1905-1909) cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Drept, 1905-1909). S-a perfecţionat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913) cu Max Reger (compoziţie), H. Sitt (dirijat coral) şi Arnold Schering (istoria muzicii), paralel urmând cursurile Universităţii (1910-1912) cu Hugo Riemann (istoria muzicii). A urmat şi cursurile Universităţii Musikwissenschaft din Viena (1930-1931) cu Egon Wellesz (muzică psaltică).
Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina” din Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret” din Buzău (1913-1914), la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi (1925-1929), profesor de teorie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cemăuţi (1931-1935), profesor de dirijat coral la Academia de Muzică şi Artă Dramatică „G. Enescu” (1935-1941) şi la Conservatorul „G. Enescu” (1946-1948) din laşi.Este licenţiat în drept în 1909. Din 1929 este membru al Societăţii Compozitorilor Români. A fost ultimul primar al Hangului înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic. A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi. Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.
Între lucrările sale amintim: Tratat de muzică pentru cl. I, Bucureşti, 1930; idem, pentru cl. II, 1930; idem, pentru cl. Ill, 1930; Tratat de muzică pentru cl. I, Bucureşti, 1936; idem, pentru cl. II, 1936; idem, pentru cl. Ill, 1936; idem, pentru cl. IV, 1936; idem, pentru cl. V, 1936 (în colaborare cu C. Georgescu).
Studii: Sistemul de notaţie în muzica bisericească, în „Minerva”, nr. 3, 1912, Bucureşti; Muzica corală bisericească, în „Biserica Ortodoxă Romină”, nr. 5, 1930, Bucureşti; Consideraţiuni generale asupra muzicii bisericeşti orientate şi muzicii corale, în „Cultura”, nr. 1-2, 1931, Bucureşti; Cвntarea în biserică, ce ar trebui să fie, în „Cultura”, nr. 11-12, 1938, Bucureşti; Muzica noastră bisericească în comparaţie cu cântecul gregorian al Bisericii Catolice, în„Cultura”, nr. 10-12, 1939, Bucureşti; Muzica în Moldova, în P. Niţuiescu, „Muzica românească de azi”, Bucureşti, 1939; Cântarea bisericească, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, nr. 3, 1940, laşi.
