reclama autocenter

Liviu Apetroaie

Poetul nemţean Liviu Apetroaie s-a născut în ziua de 28 ianuarie 1974, la Vadu-Moldovei, Suceava, dar a copilărit şi a absolvit clasele primare în Târgu Neamţ. A absolvit apoi Liceului Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1988-1992) şi Facultatea de filozofie, a Universităţii „Al. I. Cuza”  din Iaşi (1993-1997). Îşi susţine un masterat în Teoria interpretării, Facultatea de filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi (1998-1999). Este licenţiat în Managementul activităţilor culturale (Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional din România) şi muzeograf IA la Muzeul Literaturii Române Iaşi.

Din anul 2000 până în este prezent Membru al Societăţii Culturale „Junimea `90” Iaşi (membru în Comisia de validare), membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 2004), membru al COPYRO – Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi membru în Comitettul director al Asociaţiei „Universul prieteniei” Iaşi. A debutat publicistic în 1991, la revista „Ateneu” cu proză scurtă, iar în aprilie 1999, la revista „Convorbiri literare” cu un grupaj poetic. A publicat până în prezent volumele “Alegorii sub papirus” (debut, poeme), editura Junimea Iaşi, 2000, “Geometria deşertului” (poeme), editura JUNIMEA, Iaşi, 2002, “ Oglinda sumară”  (poeme), Editura Opera Magna, Iaşi, 2008, “Sadoveanu şi Iaşii (1904-2004)”, studiu foto-documentar, Editura Opera Magna, Iaşi, 2004, “Minutul de prelungire” (publicistică), editura Feed Back, Iaşi, 2008, “Emil Iordache. Un univers de personaje” (studiu monografic), editura Vasiliana 98, Iaşi.

Este prezent în antologii de poezie din ţară, a publicat peste 200 de articole şi cronici de întâmpinare publicate în diverse reviste literare şi culturale din România şi străinătate. Poetul este coordonator al Muzeului „M. Sadoveanu”, redactor la revista „Dacia literară”, organizator al manifestării anuale „Sărbătoarea liliacului la Sadoveanu”, activitate cultural-artistică de prim nivel al Iaşului, directorul „Festivalului Naţional „Mihail Sadoveanu” şi al Concursului Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu”, membru în juriul Concursului Naţional de Poezie „Porni luceafărul…”, Botoşani-Ipoteşti şi al Concursului Naţional de Poezie „Grigore Hagiu”, Galaţi. A obţinut Premiul editurii Junimea şi al Uniunii Scriitorilor din Romania – filiala Iaşi la Concursul Naţional de Poezie „Porni luceafărul…”, Botoşani-Ipoteşti, 15 iunie 2000, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001), Premiul Festivalului româno-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001).

Pasiunea de a face din muzică geometrie

Despre poezia sa au scris numeroşi critici literari din ţară. Unul dintre ei, un prieten comun, poetul şi criticul literar Dan Bogdan Hanu, a făcut pentru ziarul “Ceahlăul” marcă înregistrată, la solicitarea noastră, un portret al poeziei sale:

“Liviu Apetroaie este – ca şi maeştrii săi, Daniel Corbu sau Cezar Ivănescu – structural, un orfic. O deconspiră, lipsit de echivoc, chiar el însuşi, într-un “Desen” din care răzbate “muzica unui cerc/ aruncat în jurul nostru”. Pasiunea de a face din muzică geometrie şi invers, are o tradiţie care nu mai necesită recomandări. Altfel, poetul se descurcă dezinvolt la prima sa lectie de “Geometria deşertului” (Ed. Junimea, Iasi, 2002), lăsând chiar impresia că ar putea susţine cel puţin o teză pe această temă. El ştie că legile acestei geometrii ordonează relaţia fiinţă/ timp. “Loc suficient pentru metafore” există doar când ambii termeni ai binomului se sincronizează. În caz contrar, totul se transformă într-o “ceaţă de umbre” pe care nimeni n-o mai poate “reda amintirii”, nici măcar cel căruia îi este sete doar de repaos. Relativizarea geometriei interioare, a geometriei apărute ca un ecou al unui alt loc, în care se întâmplă mereu ceva esenţial, a geometriei ca stare de neîntreruptă reflectare, este ceea ce-l preocupă predilect pe poet. Şi îndoiala – pentru care este schiţat chiar şi un manual… alternativ – nu este decât pseudonimul preferat al relativităţii, numele frecvent sub care (se face) publică. Poezia lui Liviu Apetroaie este o reţea de filtre căutând să retină măcar iluzia consistenţei lumii, iar acest lucru implică o conştiintă poetică proteică, a permanentei resituări a fiinţei în timp. Ca a unui vânător faţă de ţinta sa mişcătoare. Poetul se întreabă, pe jumătate retoric “Dacă scrisul este la fel de trecător/ Ca mâna sa” şi aşteaptă ca spiritul deghizat în daimon să-l contrazică. Poate că nici nu este prea departe de adevăr – în aşteptarea sa – , ca unul pentru care timpul se străduie să se abată de la modelul heraclitean, “avansându-şi orele după sentimente”.
Poetul Liviu Apetroaie a împlinit ieri o vârstă rotundă, 40 de ani, şi peste două decenii de activitate literară. Să-i urăm La mulţi ani!

Nicolae SAVA

Articolul precedentProtest inedit al unui profesor
Articolul următorProgramul TT-ului, în această săptămână

1 COMENTARIU

  1. Multumesc Drag Nicu Sava, multumesc nemtenilor mei. Candva, la rasarit de luna, vorba lui Vieru, tot pe acolo am sa sfarsesc si eu. Mi-e dor de Neamt, tare dor!

Comments are closed.