* poliţiştii au propus trimiterea în judecată a băiatului care a pus focul încă din 26 februarie 2012
* Primăria Podoleni s-a constituit parte civilă în proces cu 300.000 de lei
* „Dacă reuşim să obţinem un milion de euro din fonduri europene, îl putem reface”, a declarat primarul Croitoru
Astăzi se împlinesc exact 3 ani de când Conacul Crupenschi din Podoleni, un monument istoric datat 1700 şi modificat în 1800-1850, a ars după ce un băiat a pus foc în pod şi a fugit. Incendiul a distrus acoperişul şi etajul şi a afectat serios parterul, pagubele fiind estimate la 300.000 de lei la vremea aceea, sumă cu care de altfel Primăria Podoleni s-a constituit parte civilă în proces. Un proces care n-a mai început, deşi poliţiştii au identificat vinovatul – Bogdan V., un băiat care atunci avea 16 ani – şi au propus trimiterea lui în judecată pentru distrugere. Dosarul a ajuns la Parchetul Piatra Neamţ şi acolo a rămas. Probabil pe considerentul că vinovatul era minor şi fusese abandonat, împreună cu doi fraţi, de către părinţi. Toţi 3 erau crescuţi de bunici, iar pentru a reuşi să-i întreţină, bunicul a plecat să muncească în Italia. Nimeni nu şi-a făcut iluzii că ar putea câştiga atât încât să acopere paguba pe care nepotul său a provocat-o monumentului istoric.
„Sunt săraci lipiţi, nici n-am avut speranţe că s-ar putea recupera ceva de la ei”, ne-a declarat Cristian Croitoru, primarul de Podoleni. „Singura speranţă sunt fondurile europene. Avem nevoie de un milion de euro ca să putem reface conacul aşa cum era în 1800. În noul PNDR sunt prinse şi finanţări pentru monumente istorice, dar trebuie să aşteptăm să apară ghidul şi apoi să facem proiectul”.
De-a lungul anilor, Conacul Crupenschi a adăpostit şcoala din localitate, apoi a fost sediu de dispensar, casă de naşteri şi bibliotecă. În 1997, Primăria Podoleni l-a cumpărat de la moştenitori, dar nu a avut bani niciodată să-l restaureze, aşa că i-a găsit diverse întrebuinţări şi l-a închiriat unor firme, care l-au folosit rând pe rând şi i-au adus modificări păguboase.
Până la urmă tot primăria a făcut un acoperiş, acum vreo 10 ani, pentru că apa care se scurgea la fiecare ploaie prin cel vechi „desăvârşea” stricăciunile făcute deja de multe rânduri de chiriaşi. Şi tot primăria a decis să închidă accesul curioşilor montând lanţuri cu lacăt la uşa principală şi la intrarea servitorilor. Chiar şi aşa locuri de pătruns în imobil tot se găseau, iar băieţii din sat se „retrăgeau” adesea la conac când voiau să fumeze fără să-i vadă nimeni. Aşa s-a întâmplat şi în fatidica zi de 3 iunie 2011, iar pentru că imobilul se află la distanţă de locuinţe, incendiul a fost observat şi anunţat destul de târziu, când deja cuprinsese acoperişul. Şi, astfel, istoria zbuciumată a unei clădiri de patrimoniu s-a ruinat. Cum, de altfel, s-a ales praful şi de parcul dendrologic care o înconjura şi din care au mai rămas doar câţiva copaci răzleţi, şi din domeniile nobilului polonez care a deţinut conacul.
Cristina MIRCEA
