0:00

Fostul ţinut – mai apoi judeţ – Neamţ, străveche vatră de cultură şi civilizaţie, unul din teritoriile cele mai bogate şi frumoase ale Moldovei, este atestat documentar încă de la începutul veacului al XV-lea, când domnul ţării, Alexandru cel Bun, prin actul de danie din 1403, ianuarie 7, făcut Episcopiei de Moldova, pentru două sate, aminteşte şi de credinţa panului Sandu de la Neamţ şi a copiilor lui. Totuşi, cu denumirea de ţinut, Neamţul apare într-un document datat între anii 1436 – 1442, prin care voievozii Ilie şi Ştefan întăresc logofătului Sima unele sate printre care, şi satele Socii şi Duşăştii la ţinutul Neamţului. În prima listă completă a ţinuturilor Moldovei, listă datorată autorului manuscrisului ce conţine vechiul letopiseţ moldovenesc în versiune polonă, cu data de 1566, Neamţul este înscris la numărul 24 (câte una în total).

În harta lui Dimitrie Cantemir din 1737, ţinutul Neamţ figura printre cele mai întinse din Moldova, alături de ţinuturile Iaşi, Hârlău, Suceava, Cernăuţi, Bacău, Putna şi Fălciu. Oricum, din compararea datelor documentare cu acelea ale hărţii amintite, nu rezultă modificări esenţiale în cea ce priveşte limitele: la sfârşitul veacului al XVII-lea şi în prima jumătate a veacului al XVIII-lea, ţinutul cu reşedinţa în târgul Piatra, era cuprins între Bistriţa şi  de râurile Moldova şi Siret. Catagrafia efectuată în 1774 oferă date atât despre existenţa a numeroase aşezări omeneşti, cât şi informaţii despre împărţirea administrativ-teritorială a ţinutului de la poalele Ceahlăului. Astfel, în anul amintit, această unitate administrativă din partea de nord-vest a Moldovei cuprindea 130 localităţi rurale şi 2 târguri, grupate, din punct de vedere administrativ, în 5 ocoale: de Sus, Bistriţa, Mijloc, Piatra şi Siret. În condica Visteriei Moldovei din 1816 sunt menţionate 6 ocoale cu 120 de sate (apare în plus Ocolul Muntelui, cuprinzând zona de nord a văii Bistriţei de la Oanţu până la Galu şi Pipirig).

În prima jumătate al veacului al XIX-lea, numărul ocoalelor se va schimba din nou, ajungându-se la 5, dispărând definitiv fostul ocol al Siretului, limita de sud-est a fostului ţinut. Legea din 2 aprilie 1864, din timpul lui Cuza, a pus bazele organizării administrative a ţării, care, cu unele modificări, se menţine până în anul 1932. Unitatea administrativ-teritorială devine judeţul, având ca subdiviziuni plasa, comuna şi satul. Judeţul Neamţ, conform aceastei legi şi a noii împărţiri administrative, cuprindea 5 plase: Muntele, Piatra, Bistriţa, de Sus şi Mijlocul, 51 comune rurale şi 2 comune urbane: Piatra Neamţ şi Târgu-Neamţ (Buhuşul fiind la acea dată doar târg), reşedinţa fiind în urbea de la poalele Pietricicăi. Suprafaţa totală a judeţului nou constituit era de 800.795 pogoane şi avea 153.775 locuitori. (Prof. Gheorghe RADU)

Articolul precedentAndrei Florescu, student pietrean în Scoţia, propune Un proiect spectaculos
Articolul următorLa plimbare, cu numerele expirate