reclama autocenter

neamt

Sfânta Mănăstire a Neamţului este cea mai importantă ctitorie din vremea ştefaniană, fiind o încununare a tuturor bisericilor din acea epocă.

Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Muşat, care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii existase o bisericuţă mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ştefan cel Mare la sfârşitul secolului al XV-lea. Marea lavră nemţeană este cunoscută şi pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale. Încă din vechime, cu mic, cu mare, cu căruţe, călare, dar mai ales la pas prin Munţii Neamţului, credincioşi din toată Moldova sau Transilvania veneau să cinstească Înălţarea Domnului, la hramul celei mai importante mănăstiri din Moldova. Izvoarele istorice povestesc că însuşi domnul Moldovei, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, venea an de an la cea mai importantă ctitorie a sa, Mănăstirea Neamţului, unde stătea mai multe zile pentru a se ruga şi a ţine sfat cu mitropolitul, stareţul şi boierii săi apropiaţi.  Acum, după mai bine de jumătate de mileniu de la ctitorire, tradiţia s-a păstrat întocmai, credincioşi din toate zonele ţării venind să se roage lui Dumnezeu în ctitoria Binecredinciosului Voievod Ştefan. Mănăstirea Neamţului, sau „Ierusalimul Ortodoxiei române“, după cum mai este numită această sfântă mănăstire, a fost şi este cel mai însemnat aşezământ monahal din ţară, care a dat nu doar sfinţi pentru închinăciune Ortodoxiei româneşti şi celei din afara graniţelor, ci şi numeroşi cărturari sau oameni de cultură. Şi drept dovadă avem „Patericul Mănăstirilor Nemţene“, editat de arhimandritul Ioanichie Bălan, dar şi nenumăratele cărţi apărute, de-a lungul timpului, la tipografia de aici. Încă de la începuturile sale, sfântul lăcaş a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale, o parte din obiecte fiind expuse în muzeul mănăstirii, dar şi în biblioteca ce adăposteşte peste 18.000 de volume. La începutul secolului al XV-lea aici a fost înfiinţată o şcoală de caligrafi şi miniaturişti care au lăsat posterităţii lucrări de o excepţională valoare istorică, liturgică şi artistică. În prima jumătate a acestui secol, activitatea a fost dominată de vestitul caligraf miniaturist Gavriil Uric, apoi Teodor Mărişescul, Ghervasie şi alţi ucenici ai săi. Copiştii de la Neamţ au atins un asemenea nivel, încât mai toate lucrările lor erau căutate şi considerate „odoare“. În veacul al XIX-lea a fost înfiinţată aici o tipografie, din teascurile căreia au ieşit primele volume în anul 1807. Cel mai vechi manuscris care se păstrează la Mănăstirea Neamţ este un „Tetraevanghel“ scris pe pergament la finele veacului al XIV-lea. Mănăstirea Neamţ nu este renumită doar pentru rolul avut în cultura românească. Aşezământul nemţean a dat creştinătăţii nenumăraţi sfinţi, unul dintre aceştia, ale cărui moaşte sunt întregi în biserică, fiind Sfântul Necunoscut, descoperit de călugării nemţeni în chip minunat în urmă cu 20 de ani. Pe aleea ce merge de la clopotniţă spre biserică s-au ridicat pietrele şi au crăpat, iar în urma săpăturilor au fost descoperite moaştele unui sfânt al cărui nume nu se ştie. Aici au fost nenumăraţi vieţuitori ce au devenit ulterior cuvioşi sau sfinţi. Unul dintre aceştia este Sfântul Paisie Velicicovschi, care a fost un reper în ceea ce priveşte Ortodoxia şi un reformator al isihasmului românesc. În vremea sa, monahismul românesc a cunoscut o perioadă de înflorire. Sfântul Paisie a avut peste 1.000 de ucenici, călugări români, ruşi, ucraineni, greci, bulgari. Un alt sfânt pe care tot Mănăstirea Neamţ l-a dat Ortodoxiei este Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul). La Mănăstirea Neamţ, nouă cuvioşi părinţi, care au vieţuit în mănăstirile din Munţii Neamţului, au fost proclamaţi sfinţi. Este vorba despre Cuvioşii Ioan de la Râşca şi Secu, Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, Rafael şi Partenie de la Agapia Veche. De asemenea, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlău şi Iosif de la Văratec.

Joi, 13 iunie, de sărbătoarea Înălţării Domnului, Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Corneliu, Episcopul Huşilor, şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, au oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Neamţ.

Articolul precedentSă râdem cu Păstorel… (III)
Articolul următorStop violenței în rândul tinerilor!