Ca majoritatea actorilor excepționali formați în România comunistă, George Motoi și-a făcut ucenicia pe scena Teatrului Tineretului (pe atunci secție a Teatrului de Stat din Bacău), unde a fost repartizat imediat după absolvirea I.A.T.C.-ului în 1958 (clasa Irina Răchițeanu). A jucat aici până în 1960, când a trecut la Teatrul de Stat din Bacău.
Primul spectacol în care a jucat pe scena nemțeană a fost chiar cel care inaugura prima stagiune a acestui teatru: „Vicleniile lui Scapin“ de Molière, în regia lui David Esrig, scenografia lui S. Briss, spectacol preluat de la Studioul „Casandra“ al Institutului de Teatru București. Din distribuție făceau parte și alți colegi care aveau să ajungă celebri, precum Leopoldina Bălănuță și Florin Piersic. În acest spectacol, George Motoi a interpretat rolul tânărului îndrăgostit Leandre.
La teatrul nostru a mai performat în piesele: „Arborele genealogic“ de Lucia Demetrius, în regia lui Dinu Iliescu (rolul lui Băleanu) – 1958, „Orologiul Kremlinului“ de Nikolai Pogodin, în regia lui Andrei Brădeanu și Cristian Munteanu – 1958, „Mielul turbat“ de Aurel Baranga, în regia lui Cornel Todea (rolul lui Ionescu) – 1959, „Orașul visurilor noastre“ de A. Arbuzov, în regia lui Yannis Veakis (rolul lui Leoșa) – 1959, „Ediție special“ de M. Pîrvulescu, în regia lui Gabriel Negri (rolul lui Nicolae) – 1959, „Povestea unei iubiri“ de C. Simonov, în regia lui Cristian Munteanu: – 1959, „Casa din strada Coșbuc 10“ de F. Vasiliu, în regia lui Paul Sireteanu (rolul lui Obreja) – 1960, „Bătrânețe zbuciumată„ de I. Rahmanov, în regia lui Gabriel Negri (rolul lui Polejaiev) – 1960, „Nunta lui lui Krecinski“ de I. Suhovo (rolul lui Krecinski) – 1960, „Bărbierul din Sevilla“ de Beaumarchais, în regia lui Paul Sireteanu (rolul lui Figaro) – 1960.
Fie-i somnul lin!
(Raluca Naclad – secretar literar)
