“Un loc al fostului Grup de la Durău în istoria recentă a literaturii române? Va avea tot timpul un loc, atâta timp cât fiecare membru al Grupului va conta, va fi un nume, «Caietele de la Durău» fac parte din biobibliografia fiecăruia. Toţi cei 7 membri sunt identificaţi cu acest Grup şi cu aceste «Caiete de la Durău». Practic, eram un grup mic (format din membri apropiaţi sufleteşte, cu caracteristici aparte) în cadrul grupării mari optzeciste (care ar trebui să consemneze printre reuşitele ei şi întrunirea «Grupului de la Durău»). Poate ar fi avut altă soartă «Grupul de la Durău» dacă, între membrii lui, spiritul critic n-ar fi fost amendat şi orgoliile n-ar fi explodat. Au apărut frustrări, inclusiv economice sau legate de viaţa literară. Oricum aş lua-o, fondarea «Grupului de la Durău» (cu sau fără mine şi Doina Popa) a adus şi plus-valoare. O morală? Am auzit că nu mai există nici cabana unde ne adunam, a fost «mâncată» din interior de o ciupercă…“ (sfârşit)
