Intenția vicepremierului Dragnea de a institui o perioadă de transferări a aleșilor locali a fost lipită neinspirat de Legea nr. 249/2006, cunoscută în epocă drept legea antimigrație. În vara acelui an, printr-o fentă legislativă de toată frumusețea, s-a asigurat o fereastră de oportunitate de 45 de zile în care protagoniștii vizați să-și declare apartenența politică, sub semnătură, urmând ca măsurile de sancționare din Legea nr. 393/2004 (Statul aleșilor locali) să se aplice după centralizarea noilor declarații. Articolele cu cântec introduse, două la număr, se refereau la condițiile încetării mandatului consilierului după excluderea din partid, respectiv a celui de primar prin demisie. În forma de atunci aveau să fie trântite de Curtea Cosntituțională în ianuarie 2007. Nu îndeplineau patru criterii fundamentale: claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate. Intersecția cu interdicția mandatului imperativ, dezbaterea despre diferența dintre mandatul public și cel privat, cum se zice, erau bașca. Ce-a urmat ar trebui să povestească făcătorii de legi. E de presupus că unii știu pe de rost. Poate țin minte și condițiile de guvernare din 2006, inclusiv cărui partid i s-au pus bazele, fără a mai vorbi de faptul că legea nr. 249 (din iunie) venea parcă în cinstea aniversării unui an de la răzgândirea lui Tăriceanu (iulie 2005) în legătură cu demisia fermă anunțată.
Părerile pro și contra aprobării transferurilor politice la nivel local, așa cum se conturează în acest moment (părerile, nu migrația), vor etala din plin felurite chipuri ale îngrijorării. Savoarea și patetismul reprezentațiilor sunt garantate. Deloc surprinzător, toți vor avea dreptate și, în egală măsură, niciunul. Două exemple sunt ilustrative. E imposibil să nu ții cont de opinia unui lider politic liberal reformator din județ, care solicită libertate deplină de transfer a aleșilor locali, ca și în cazul parlamentarilor, după cum e nedrept să arunci la gunoi opinia lui Sebastian Lăzăroiu pe motiv că i-a fost consilier prezidențial lui Băsescu. Lăzăroiu pune degetul pe rană, arătând că primarii au rămas niște cerșetori recompensați cu bani după serviciile politice prestate și că în lipsa unei descentralizări reale, cu prea multe localități falimentare, avem încă mult de așteptat până la eliberarea dintr-un soi de feudalism târziu deghizat în democrație. Pe scurt, nu ce propune Dragnea e problema reală.
Din altă abordare, ne apasă încălcarea legilor în mod legal. E un fenomen de proporții ce întrece gura bogată și mintea săracă a unui fost consilier județean nemțean care rostea îndemnul „corespunzător” de Ziua Poliției, în 2012, la sediul IPJ Neamț. Cu derogări, amendări și norme de aplicare denaturate, esența unei sumedenii de legi s-a pierdut pe drum. Te mai pui pentru una în plus sau în minus? Cui îi pasă?
Dacă tot a apucat Dragnea să spună că se deschide sezon de transferări pentru aleșii locali, imediat a apărut pe piață, ca la noi, o inițiativă și mai lată. Un lider PNL de la Constanța propune o lege pentru amnistia incompatibilității a mii și mii de aleși luați la fugărit de Agenția Națională pentru Integritate. Dintr-o răsuflarea a anunțat momentul potrivit: după victoria lui Iohannis la prezidențiale. De unde se vede încă o dată cum e cu apa și pământul pentru toți.
Viorel COSMA
