* comisarul-șef Iftime Petrariu, absent din motive personale
Pentru penultima solicitare de presă pe care am transmis-o Gărzii de Mediu Neamț a primit răspuns la două săptămâni lucrătoare de la transmiterea ei. Cu comisarul-șef Iftime Petrariu n-am reușit să avem nicio întâlnire în ultimele trei luni, din varii motive: ba era în concediu (ultima oară timp de două săptămâni), ba era la Prefectură (plecat TAMAN cu 5-10 minute înainte să ajungem noi acolo, potrivit spuselor secretarei), ba nu era disponibil, din alte varii și multiple motive. De aproape fiecare dată ni s-a explicat telefonic că rolul dânsului este mai degrabă de a aproba în scris solicitările pe care noi, reprezentanții presei le facem, urmând ca acestea să își ia girul final de la birourile din București… Și pentru că din partea acestei instituții plătită din bani publici informațiile către mass-media vin greu spre deloc, dar și pentru că atitudinea generală a lucrătorilor bugetari ne-a lăsat senzația unei ușoare lipse de transparență, am simțit nevoia să vedem, cu ochii noștri, cum decurge o zi normală de lucru la Garda de Mediu Neamț.
Ziua de lucru la Garda de Mediu Neamț
* Ora 08.54. Ajungem la sediul Gărzii de Mediu Neamț. O casă pompoasă de pe Calea Romanului, (cu jacuzzi în baie, observație personală) cumpărată și transformată în instituție publică. Toți angajații pe poziții, mai puțin comisarul-șef. Dăm bună ziua și cerem permisiunea să luăm un loc și să-l așteptăm pe șeful instituției. Angajații amuțesc și din rumoarea pe care-am găsit-o la intrare, brusc se face liniște. Vizibil jenați de prezența intrusă, comisarul Manuela Cozma vine și ne spune: “Domnul Iftime Petrariu are de rezolvat o problemă personală. O să ajungă după-amiază.” “După amiază? La ce oră începe dânsul lucrul când nu are probleme personale?” “N-aș putea să vă dau această informație. Trebuie să-l întrebați pe dânsul.” “Mulțumesc.” Văzând că nici după acest răspuns n-am dat semne de plecare, comisarul s-a conformat și și-a văzut de treabă.
* Ora 9.20. Stând în încăpere cu secretara, într-un spațiu care făcea legătura cu alte 3 birouri, toți cei care aveau treabă la secretariat sau la alte departamente adiacente Gărzii de Mediu Neamț treceau prin camera respectivă și dădeau cu ochii de reporter. Începe al doilea dialog. De această dată cu comisarul Irimia Iacob: “Dar de ce sunteți așa supărată?” “Nu sunt deloc supărată. Vreau doar să aflu ce se petrece în această instituție și să am o discuție cu domnul comisar-șef. Transparență, e tot ce cer” ”Până vine domnul comisar, nu vreți să vă fac o cafeluță? “ Cafeluța nu schimbă cu nimic situația.” “Uitați, am vorbit adineauri cu domnul Petrariu la telefon și mi-a confirmat că are niște probleme personale și că va ajunge la prânz” ”Păi era vorba că ajunge după-masă. Ajunge la prânz până la urmă?” “Da, dânsul așa mi-a zis adineauri. Își cere scuze cu această ocazie”.
* Ora 12.00 A sosit și ora prânzului. Domnul Petrariu nu ajunsese nici la ora respectivă. A sosit, în schimb, unul dintre răspunsurile solicitărilor pe care le-am trasmis cu titlu urgent, semn că presiunea este, de cele mai multe ori, constructivă și pune motoarele în mișcare, oricât de birocratice ar fi ele. Dincolo de răspunsul primit la doar una dintre informațiile de presă cerute, rămân încă destule necunoscute în ceea ce privește Garda de Mediu Neamț: de la activitatea instituției până la deciziile luate la nivelul ei, achiziții, salarii, etc… Într-un cuvânt, transparență decizională. Ultimele informații făcute publice la cele menționate mai sus sunt din 2012, deci caduce. Dacă ar fi ca totul să se desfășoare ca la carte, domnul comisar-șef Iftime Petrariu ar trebui să nu fie plătit pentru ziua de lucru. Apropos, nici despre cât câștigă dânsul nu avem informații. Ultimele declarații de avere postate pe site-ul național al gărzii de mediu sunt mai vechi de un an, din vremea când domnul Petrariu nici nu era instalat în funcție. Iftime Petrariu a fost viceprimar al orașului Târgu-Neamț în perioada 2008- 2012. A părăsit barca PDL ca să treacă în cea a social democraților.
Va continua…
Ioana HAGI-STAN
