Văzură-ţi, dragii mei, cum ieşi porumbelul imaculat din gura Marelui Guvernator? Luaţi aminte: “Ne-am jucat prea mult cu macrostabilitatea în ultimii 20 de ani şi ne-am creat probleme. Gata, ca la Mărăşeşti, mai departe nu se poate trece!” (Sigur l-a ajutat dl. Adrian Vasilescu. Noroc că în regatul BNR, nu se practică pensionarea. Cine-l mai consilia pe domnu’ Mugur?) Splendid! Ce apel la istorie poate rămâne neluat în seamă?! Pentru asemine slobozenie de gură, pe vremea împuşcatului, primeai vreo duzină de ani de mititica, dacă nu mai mult. Acu… floare la ureche şi aş zice cu… iz de zeflemea, dacă n-aş şti din partea cui vine. Pe drept cuvânt, voi, puşlamale ce sunteţi, care vă faceţi că vreţi să trudiţi şi pierdeţi vremea alergând după locuri virtuale de muncă, după ce v-aţi jucat cu economia vreo 23 de ani, de-aţi dat-o de pământ, acum vreţi să cântaţi ca greierul. Halal! Cântaţi dacă vă dă mâna, da’ toate ca toate, nu faceţi păcatul să uitaţi sacrificiile făcute de bietele bănci, autohtone şi culcuşite în raiul dâmboviţean, cum şi-au rupt de la gură bruma de agoniseală pentru prosperitatea voastră şi pentru salvgardarea propriei monede (proprie în sensul de naţională, nu a lor)? Nu mai tot clevetiţi că BNR-ul autohton a ştiut de matrapazlâcurile băncilor de-au dat faliment cu duiumul, pe seama oamenilor, fără să ia nicio măsură. Ori că trebuia să le facă papucii pe 5 sau 10 ani ălora de-au vrut să strângă de gât leuşorul nostru plăpând? Cum de nu luaţi seamă cum luptă din răsputeri domnu Vasilescu să ţină écarté-ul din scurt? Nu-i reuşeşte, nu-i reuşeşte întotdeauna, da’ nu înseamnă că n-a luptat. Şi-apoi nu vedeţi? Când cu povestea cu porumbelul – probabil tot la sfatul vajnicului consilier – domnul Guvernator era senin, da’… uite că nu zâmbea. Nu şi nu. De-a mirarea. Văzut-aţi cumva vreun demnitar mai răsărit (nu mai vorbim de ăi mari de tot ori de primul ministru) care să nu afişeze zâmbetul (era să zic rânjetul) moştenit de la tătuca Iliescu? Zâmbetul acela inefabil, de om împlinit, care a făcut numai bine pentru naţie, pe care a scos-o din prăpastie şi care abia aşteaptă să i se ia măsurile pentru statuia cu care-i suntem datori pentru posteritate. Domnul Guvernator nu e om să se joace cu vorbele. Ştie ce spune şi dreptate are cât carul. Dar nu e drept să-şi pună cenuşă în cap. De aceea, zic şi eu, ar fi bine ca până când îi va şopti tot un porumbel (dacă nu cumva tot domnu’…) cine s-a jucat cu macroeconomia, care au fost dribleurii ori actorii, n-ar strica să ia ceva lecţii de zâmbit. Că altfel se uită omul la gura grăitoare de adevăr când e ademenit de-un zâmbet. Oricum… fiţi pe pace, băncile şi BNR-ul sunt cu noi. (Virgil RĂZEŞU)
