0:00

Azi se împlinesc 18 ani de când ne-a pãrãsit un mare poet român, autorul celebrei poezii “Trãiascã poezia si marii visãtori!” (publicatã de noi în suplimentul literar-cultural nr.10, din 2 iulie 2013, la rubrica “Cele mai frumoase poezii românesti”). Este vorba de Ioanid Romanescu. Nemtean de origine – tatãl sãu, Teodor Tudose, era din comuna Brusturi-Drãgãnesti, poetul avînd, dupã propria mãrturisire, multe rude la Vãratec si Boroaia, Oglinzi si Brusturi – s-a nãscut, la 4 octombrie 1937,  într-o familie de moldoveni din comuna Voinesti, Iasi, (cu numele la nastere Valentin Tudose), a fãcut scoala primarã în satul natal, a urmat scoala normalã Vasile Lupu din Iasi, apoi, dupã întreruperi si reluãri, Filologia ieseanã, în anii 1962-1968.

Ioanid Romanescu: “Dacã veti schimba o virgulã mãcar, vã mãnânc!”, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Între timp si dupã aceea, a fost profesor de tarã, în comuna Românesti (de unde îi vine si numele literar, la propunerea Otiliei Cazimir, care l-a debutat în “Iasul literar”, adãugându-i prenumele Ioanid), apoi inspector la Casa de creatie Iasi, metodist, corector la revista Ateneu, iar din 1972 pânã la pensionarea medicalã, în 1981, redactor la Convorbiri literare. Debutase cu poezii în Iasul literar, în 1961, iar în volum cu Singurãtatea în doi, în 1966. A publicat cu destulã consecventã aproape 20 volume de poezii, printre care câteva antologii de autor. A tradus în colaborare din poezia greacã contemporanã: Odele mãrii Egee, 1990. A obtinut Premiul Academiei în 1986 si Premiul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. A murit la 20 martie 1996 si este înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iasi.

Venea deseori în Neamt, invitat pentru a participa la diferite sezãtori literare, simpozioane sau întâlniri cu cititorii. La acea vreme judetul Neamt nu avea poeti consacrati (cred cã nici Emil Nicolae nu debutase la acea vreme), astfel cã prezenta unor poeti adevãrati precum el sau colegii sãi ieseni Mihai Ursachi, Nicolae Turtureanu, Horia Zilieru, Vasile Constantinescu, era una ineditã pentru publicul iubitor de poezie. Astfel de spectacole fãceau sãli pline, fie cã acestea aveau loc la Piatra Neamt, Roman, Târgu Neamt sau în oricare comunã din judet.

Ioanid Romanescu: “Dacã veti schimba o virgulã mãcar, vã mãnânc!”, ZCH NEWS - sursa ta de informații

L-am cunoscut prin anii 1977-1978, cred, la revista Convorbiri literare, dupã ce mi-a dat la posta redactiei, “Dintre sute de catarge”, un rãspuns care m-a coplesit: “Si, în sfârsit, în mormanul de plicuri, o scrisoare emotionantã si câteva poezii excelente, pe care le-am citit imediat, cu bucuria desoperirii unui talent autentic, în fata tuturor colegilor de redactie. Tânãrul se numeste Nicolae Sava. E din comuna Vânãtori, judetul Neamt. Chiar dacã nu ati fi adãugat nici un rând poeziilor trimise la Convorbiri literare, rãspunsul de fatã ar fi fost acelasi. Ne-am convins, încã de la citirea primelor versuri, cã avem de-a face cu un poet. Vã invitãm la Iasi, într-o zi de vineri, pentru a fi prezent la cenaclul Junimea; aduceti cât mai mult din tot ce ati scris. Vã asteptãm”.

Un rãspuns care m-a fãcut nespus de fericit. Am fost la Iasi, nu-mi aduc aminte sã fi citit atunci în cenaclul Junimea (dupã câtiva ani, da), ne-am cunoscut, mi-a retinut versuri pentru publicat. Ulterior mi-a povestit cã poezia cu care vroia sã mã debuteze a fost scoasã din paginã de cenzurã… Asa am ratat sã debutez în Convorbiri literare.

Ioanid Romanescu: “Dacã veti schimba o virgulã mãcar, vã mãnânc!”, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Dar cu Ioanid Romanescu am rãmas prieten, dacã se poate spune asa, el fiind un poet cu cãrti, eu un nume încã necunoscut, pe atunci, în viata literarã. Dupã un an sau doi, intentionam sã scot, împreunã cu poetul de mai târziu Daniel Corbu, o revistã literarã la Vânãtori-Neamt, lucru aproape imposibil în acele vremuri. L-am rugat pe Ioanid sã ne trimitã un cuvânt de început, ca sã avem mai multã autoritate în fata celor care trebuia sã aprobe proiectul. Amabil, dar cu o oarecare întârziere, poetul ne-a trimis câteva cuvinte de întâmpinare. Dar si o scrisoare prin care ne avertiza sã nu schimbãm nici mãcar o literã de la locul ei: “Dragã Nicolae, / M-am îmbolnãvit. De douã zile nu am mai fost nici la redactie. Îti trimit, în sfârsit, articolul. Dacã nu veti respecta întocmai ce am scris, dacã veti schimba o virgulã mãcar, vã mãnânc! Sã nu spui cã nu te-am anuntat! Sanatati! Ioanid Romanescu”. Un mare poet, un om minunat!

Nicolae SAVA

Articolul precedentDruţu suspectă de ruptură de menisc
Articolul următorAstăzi, la Muzeul de istorie Expoziţia “România Regelui Carol I”