Viorele, La Mulţi Ani! Ce face colecţionarul de rarităţi filatelice şi de drumeţii prin munţi la 61 de ani?
– Am deschis ochii la lumina unei sâmbete pastelate de toamnă şi pentru că mi-a plăcut, nu am purtat, de atunci, sâmbetele nimănui – le-am păstrat pentru mine, pentru citit, scris, sau hălăduiri montane. Ar trebui să-ţi mărturisesc faptul că mi-a rămas cam 10% din ţară neumblată cu picioarele, trenul ori maşina. Un răsărit în Deltă sau la malul Mării Negre, o amiază caniculară în dealurile Apusenilor sau o noapte înstelată la Dochia fac parte din amintirile unui sexagenar călător şi colecţionar. Un an cu „Parfum de ilustrate” în care s-au împlinit 120 de ani de la editarea primelor cărţi poştale ilustrate româneşti, aniversare naţională cu punctul central la Piatra Neamţ, unde am reuşit să aducem, începând cu luna mai, unele din cele mai interesante exponate de cartofilie, grupate pe diverse teme: fortăreţe şi localităţi săseşti, etnografie şi viaţa satului românesc, topografice, militare. Şi dacă mai mulţi colecţionari din întreaga ţară s-au întrecut în a-şi trimite exponate în Neamţ, îmi recunosc o lipsă a colecţionarilor nemţeni, mai discreţi în a-şi etala colecţiile. Participările personale în calitate de expozant, membru de juriu sau comisar, au însemnat tot atâtea schimburi de idei, întâlniri cu prieteni. Am reuşit să realizăm două modele de insigne, una argintată şi alta aurită, având schiţat Turnul lui Ştefan cel Mare şi inscripţionate „Piatra Neamţ, cartofilie 1894-2014”, aceste fiind oferite celor „merituoşi”, alături de Diplome aniversare şi de cărţi cu autograf oferite de colaboratori nemţeni precum Sergiu Găbureac şi Constantin Paţilea. Şi ţin să amintesc de cel de-al XX-lea Simpozion naţional de cartofilie, pe care în acest an l-am intitutal „Istoria şi poveştile de lângă noi”, dovedind importanţa vechilor cărţi poştale ilustrate în memoria comunităţii. Şi pentru că teoria trebuie susţinută şi de practică, participanţii la simpozion s-au documentat pentru istoria veche şi la fostul Palat regal de la Bicaz, actuala primărie, unde pe scările acesteia, altădată, era familia regală, astăzi familia colecţionarilor, care a admirat istoria, a invocat-o prin comunicări pertinente.
Ce planuri de colecţionar ai la această aniversare?
– Planuri de colecţionar? După apariţia catalogului album cartofil ilustrat „Piatra Neamţ, odinioară oraş european, 1838-1988”, realizat de Sergiu Găbureac, cu contribuţia multor colecţionari, încerc mobilizarea pentru apariţia unui catalog judeţean de vechi imagini. Costurile mă ţin, însă, în şah. Fac încercarea de a reda prezentului trecutul, de a învăţa şi pe alţii că fără a-ţi recunoaşte „vechiul” nu poţi crea viitorul real.
Conduci o editură importantă din judeţ, „Cetatea Doamnei”. Cum se simte editorul Viorel Nicolau?
– Am crescut, după cum bine ştii, printre cărţi. Mi-a plăcut, îmi place – şi sper ca sănătatea ochilor să-mi permită – să citesc. Editez cărţi, multe statistic, la depozitul legal al Bibliotecii Naţionale sunt editorul cu numărul cel mai mare de cărţi şi reviste. Scriitorul şi matematicianul Ion Barbu spunea că „de la un anumit număr încolo, cantitatea devine calitate”. Dar cum zodia Fecioarei este recunoscută şi prin critica excesivă – unii avem, câteodată, parte şi de autocritică – spun că ar putea fi loc şi de mai bine. Dacă autorii ar înţelege rolul graficianului în designul de pe coperţi, dacă aş avea mereu logica argumentării şi răbdarea de a-l convinge pe acelaşi autor că prietenul nu i-a făcut cea mai bună copertă, chiar dacă a fost făcută gratis sau a fost foarte scump plătită, colaborarea ar fi ideală. Legătura editorului cu tipograful este un alt punct „tare” al apariţiei unei cărţi: unul ştie ce vrea, celălalt vine cu cu experienţa a ce poate realiza. Aşa aş defini realizarea unei cărţi bine tipărită, o colaborare perfectă editor-autor-tipograf. Mai este o realitate pe această piaţă: vechiul cântec „şi nu e om să nu fi scris o poezie…” e mereu actual. Tineri, dar şi bunici sau străbunici cuprinşi de febra creaţiei se simt la un moment dat scriitori şi cred că „marfa” lor este extraordinară, nu admit corecturi, darmite critici. Cartea de poezie şi cartea pentru punctaje (cea făcută pentru promovare la serviciu) nu au succes de librărie, aşadar nu au nici o miză financiară. Însă nu cred că există editor care să nu fi făcut mici compromisuri, spre deliciul criticii şi al concurenţei. Criza financiară a societăţii se vede şi-n librărie. Cei mai mulţi dintre clienţi caută o carte despre care au auzit de la televiziune sau din presă.
A consemnat Nicolae SAVA
