După o săptămână de muncă, unii dintre noi au fost duşi la camerele de tortură, pentru motive numai de ei cunoscute. Ţurcanu ştia că mai aveau un rest de plătit, de la Piteşti. Şi Ţurcanu se ţinea de cuvânt. Unii moralişti ai Bisericii creştine susţin că majoritatea cuvintelor rostite de oameni sunt mincinoase, în relaţiile dintre indivizi, în familie, în colectivităţi, în ideologii, literatură, istorie şi în falsa ştiinţă şi politică de stat. Cât adevăr este în această afirmaţie! Dacă am trăi Adevărul, ar fi Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, dar trăim minciuna, negând voit, conştient, adevărul; de aceea este ce este în lume, domnia satanei. Dumnezeu ne învaţă: „Trebuie să fie da, când este da, şi nu când este nu, tot ce trece peste aceasta vine de la cel rău”. După vreo zece zile de când fuseserăm scoşi la muncă, într-o seară, Ţurcanu şi cu Popa Ţanu au trecut prin camerele celor ce lucrau la atelier, fiind toti repartizaţi la un loc. Ţurcanu avea o înfătişare de călău autentic, cum de puţine ori îl văzusem. Popa Ţanu, lângă el, cu aceeasi înfătişare, poate mai expresivă, căci se adăuga şi aerul mongoloid.Ţurcanu ni se adresă astfel: „Bandiţilor, este poate ultima încercare când regimul sşi noi vrem să vă verificăm dacă, după ce aţi trecut pe unde aţi trecut şi aţi văzut ce aţi văzut, puteţi pune în aplicare şi da dovadă că sunteţi hotărâţi să demascaţi pe orice bandit reacţionar, care este împotriva regimului, ca astfel regimul să aibă încredere în voi”. „Cei din Gherla care au trecut prin demascări, până acum n-au scos nici un cuvânt, pe unde s-au dus, ba mai mult, au demascat pe toţi banditii din fabrică şi de-acum îi cunoaştem şi ştim cu cine avem de-a face. Prietenul meu, Popa Ţanu, poate întări ceea ce am spus eu” (Aşa cum s-a dovedit mai târziu, erau ei prieteni, cum ar fi şarpele cu broasca.). Popa, cu o viclenie de mongoloid, ca a lui Lenin, ne spune:„Bandiţilor, nu vă jucaţi cu focul. Printre cei pe care i-am demascat eu, n-a fost nici unul să nu facă ceea ce a vrut regimul şi ceea ce le-am spus eu”. La care Ţurcanu mai adaugă: „V-am spus, când aţi ieşit din fabrică, să nu ştie nici pământul pe unde aţi trecut, şi aici, şi în libertate. Trebuie apoi să trageţi de limbă pe orice bandit în legătură cu ce gândeste, ce a făcut în viaţa lui, ce relaţii are cu alţi bandiţi şi ce are de gând să facă în viitor. Începând de mâine, orice bandit dintre voi va da dovadă de cum ştie să servească Partidul şi să-şi facă datoria, aşa cum o cere el de la noi”. Afirmaţiile lui Ţurcanu se legau de acelea ale lui Zeller, când ne spusese în faţa camerei: „Voi veţi face demascarea tuturor bandiţilor din Republica noastră”. Până atunci ne demascasem între noi, prin ciomăgeală şi rupere de oase, spunând tot ceea ce ştiam unul despre altul şi despre cei din libertate, ca urmare a cumplitelor torturi prin care trecusem şi treceam încă; acum eram puşi, fără voia noastră, să comitem odiosul păcat al făţărniciei. Adică, să ne prezentăm în faţa semenilor noştri ca oameni cinstiţi, şi ei să-şi deschidă sufletele faţă de noi şi să spună lucruri care de obicei nu se spun, mai ales în închisoare. Toţi făcusem această greşeală, din sinceritate, din încrederea care ne lega. Iar acum, conştient, trebuia să-i împingem în gura lupului pe fraţii nostri, care ne credeau cinstiţi. După cele afirmate de Ţurcanu şi Popa Ţanu, eram constrânşi deci, prin torturi, să facem rău semenului care nu ne făcuse nici un rău. (va urma)
Sursa: fericiti cei prigoniti. net. (Dumitru Bordeianu: “Mărturisiri din mlaștina disperării”)
