După ce-a căpătat faima de comună care n-are nici un fel de legătură cu legile Statului român, pentru că doar legile locului sunt recunoscute de harnicii mânuitori de drujbe şi de puşti de vânătoare, Grinţieşul demonstrează că poate urca mai sus în topul acţiunilor “periculoase”. În noaptea de 7 spre 8 martie, la o oră deja tradiţională pentru astfel de “activităţi”, şi anume 1.37, o autoutilitară marca Renault Trafic a fost incendiată gospodăreşte, astfel încât a ars în totalitate. Poliţiştii au intrat pe fir şi, pe 10 martie, au organizat o acţiune care a dus la prinderea piromanului, un domn respectabil, în vârstă de 34 de ani. Motivul pentru care proprietarul maşinii şi proprietarul bidonului cu benzină s-au certat este, în viziunea poliţiştilor, prea multă băutură.
Localnicii cunoscători spun, însă, că cei doi au o râcă mai veche, amândoi fiind posesori de TAF-uri antrenate pe drumurile forestiere. Şi cum pădurea s-a tot împuţinat din 1990 încoace, conflictele dintre ultimii “beneficiari” sunt din ce în ce mai dure. Tot localnicii cunoscători susţin că intenţia piromanului a fost să-şi “prăjească” duşmanul cu tot cu maşină, dar acesta a apucat să fugă şi a scăpat cu viaţă. Numai că una se vorbeşte prin sat şi alta se declară la poliţie, pentru că lucrurile se rezolvă, conform tradiţiei, în virtutea legilor locului. Până una, alta, omul care a pus foc a fost reţinut, iar ieri a fost dus la Judecătoria Bicaz, cu propunerea de arestare preventivă, sub acuzaţia de distrugere prin incendiere.
Acum câţiva ani, în Grinţieş a ars un gater, tot la ceas de noapte, exact înainte de un control al Poliţiei economice, care plănuise o descindere a doua zi dimineaţă, pentru că afacerile firmei respective se extinseseră în pădurile de pe Grinţieşul Mare, unde nu erau decât cioate şi poieni cu flori. Copacii dispăruseră cu desăvârşire în “fălcile” gaterului, producând un profit mult mai mare decât valoare instalaţiei în sine, după care pariem că n-a plâns nimeni că s-a făcut scrum exact când trebuia. (C. MIRCEA)
