Colonelul Joe Boyle, personajul aventurii Reginei Maria, soseşte la Iaşi şi la 3 martie 1918 şi face cunoştinţă cu ea. Joe Whiteside Boyle era fiul unui crescător de cai, pe jumătate irlandez, care, la 17 ani pleacă pe mare, la 30 de ani este superbogat şi are 7 copii. A încercat mai multe meserii. Face avere multă. De la Iaşi, Boyle pleacă la Odessa cu un avion pus la dispoziţie de generalul Berthelot. Misiunea lui este să salveze 60 de prizonieri români. Aici negociază cu Cristian Rakovski, socialist român, devenit bolşevic, apropiat de Lenin şi Troţki, un schimb de prizonieri. Ruşii îi duc în port pe un vapor, Boyle fură vasul de sub nasul soldaţilor roşii. După o odisee, la 1 aprilie 1918, vasul ajunge la Sulina cu prizonierii români la bord. Aventura stârneşte senzaţie, Boyle este privit ca un erou la Curtea regală. Regina s-a retras la Coţofeneşti. Boyle a fost ultimul membru al misiunii militare a Antantei, care s-a retras, la cererea Puterilor Centrale, după pacea de la Bucuresti. A rămas pe peronul de la Iaşi s-o protejeze pe regina Maria. La 18 iunie Boyle se întoarce cu avionul la Chişinău. Aici are un puternic atac de cord chiar în ziua sosirii pe aeroport. Regina îi trimite medicul ei personal. Boyle nu îşi va reveni niciodată deplin. Va avea un tremur al mâinii drepte şi dificultăţi de scriere tot restul vieţii. Dacă ar fi avut o constituţie mai puţin robustă, ar fi murit. În jurnal, Maria notează, la 18 iulie 1918: ”Oare m-a părăsit Dumnezeu? De ce el? Oare nu-mi mai rămâne nimeni drag, totul se prăbuşeşte în jurul meu, nu mai am nici un sprijin, nici o salvare, nici o speranţă? De ce? De ce?“. Sunt rândurile unei femei îndrăgostite. După şase săptămâni, când starea sănătăţii e ceva mai bună, regina îl aduce la Bicaz şi îl îngrijeşte cu devotament. Sunt zilele cele mai bune zile ale iubirii lor. Vizitează împreună împrejurimile, satele, văile, pădurile. Amândoi sunt mari iubitori de cai. Boyle treptat revine la ocupaţiile lui, face planuri. Se amesteca printre politicieni în zilele reunificării cu Basarabia şi Bucovina. Este un antibolşevic convins, vrea să plece în Crimeea să îi combată pe bolşevici alături de generalul alb Wranghel. Ce spune Ferdinand de aceasta poveste? Nimic deosebit. El a privit mereu amorurile reginei cu toleranţă.Mai curând Barbu Ştirbey, cel trădat, iubitul reginei încă din 1909, se simte frustrat. În martie 1919, regina Maria face o vizită la Paris, unde conferinţa de pace se blocase. Cererile românilor nu sunt acceptate decât în parte. Regina vine sperând să îmbunătăţeasca poziţia Bucureştiului. Regina soseşte la Paris, în Gara Lyon, la 5 martie 1919 şi e cazată la Ritz, în piaţa Vendome. Aici o vizitează preşedintele Franţei. Presa scrie mult despre vizită. Regina e frumoasă, e aliata Franţei; în vremuri grele se ţinuse bine. Îl întâlneşte şi pe fostul preşedinte, Aristide Briand. El era preşedinte în 1916 când România a semnat intrarea în război alături de Antanta. La 6 martie se vede cu noul primministru, George Clemenceau. Două zile mai târziu, merge la Elisee pentru a-l vizita pe preşedintele Poincare, care îi înmânează Legiunea de onoare. Pleacă la Londra pentru a-l întâlni pe vărul său, George al V-lea. Regele şi regina vin s-o întâmpine la Gara Victoria. Aici îl reîntâlneste pe colonelul Boyle. Revederea cu Boyle schimbă ceva din povestea lor de iubire de la Coţofeneşti şi Iaşi. Diferenţele sociale dintre ei se văd. Ea este regina unei ţări europene. El rămâne un om cu statut echivoc. Izolarea, disperarea reginei, care îi apropiase cândva, atunci când Maria avea nevoie de sprijin, dispăruseră. Succesul ei la Paris şi Londra pare să sublinieze distanţa dintre cei doi amanţi. Sunt apoi anturajele care nu privesc cu ochi buni relaţia celor doi. Protocoalele, aparenţele trebuie păstrate. Într-un sat din Moldova, departe de ochii lumii, nu prea au avut de ce să se teamă. La Paris, la Londra, la Bucureşti, aceste aparenţe erau imposibil de păstrat. Totuşi povestea de dragoste continuă.
Nicolae SAVA
