De-o bucată de vreme suntem vizitați de miniștri și ministrese, pecare credem că i-o apucat subit doru de aerul tare de la noi. Dincolo de sacii de promisiuni, se mai strecoară câte un contract așteptat de ani de zile, astfel că nu putem zice că o venit cu mâinile goale. Un astfel de contract o căzut peste fostu premare de la noi și actual în Alexandru cel Bun, astfel că, mult ceruta canalizare o să fie pusă în operă. Momentul n-o fost scutit de comentarii, că junele șăf de la pesedeu o încercat să se fălească cu generozitatea governului Ponta, numai că premarele o fost pe fază și o replicat elegant „ …din care face parte și UNPR-ul!“, lăsând asistența în zumzet și pe șăfu pomenit cu privirea la șosete.
Pe de altă parte, campania neamțului pentru Cotroceni s-o oprit în târgu Ieșilor, unde s-o lăsat cu un miting din picioare și o lansare de carte tot așa. Am reținut îndemnul fostului prim ministru și șăf unde o fost nenea Teo, că Moldova este datoare cu o revoluție, dar nu una cu șuturi, ci mai de catifea, fără AKM-uri, TAB-uri și scule din astea, dar poate un încă un „Mircea, fă-te că lucrezi“. Acuma din ce știm noi, în 89 o fost o dată de 14 decembrie, care însă e cam trecută cu vederea. Oare chiar și distinsul june dă dreapta s-o fi omis din registrul amintirilor? Pesemne era prea tânăr pe vremea aia.
Un periplu simplu prin județ ne-o lăsăt cu gâtu îndoit de la numărat bannerele pesedeului în primele comune, așa că în restu am procedat ca oltenii cu vopsitu gardului – înroșesc un ștachet și pe următoarele scriu etc. Treaba asta ne-o adus aminte de dom Flutur de la Suceava, care când o pornit campania de acu opt ani și ceva, o pocnit din degete și a doua zi totu era portocaliu în județ, ceilanți abia, abia dacă aveau loc de vreun afiș. Sigur, treaba asta o avut și o parte bună, că după campanie, majoritatea celor afișate acopereau stoguri de fân, șoproane, sau erau puse sub țiglă să nu treacă apa. Acuma, dacă sunt cu motive naționale, ar putea fi și carpete prin unele căși.
