La acest sfârşit de aprilie capricios, a plecat la ceruri cel care a fost considerat, pe drept, părintele gazetarilor din Neamţ, Viorel Tudose.
Născut la 26 noiembrie 1943 în comuna Gârcina, a urmat cursurile Liceului „Petru Rareş”, apoi a absolvit Facultatea de filologie ieşeană. A lucrat redactor la secţia culturală a ziarului „Ceahlăul” mai mulţi ani, după care a deţinut funcţia de secretar de redacţie, „făcător de ziare”, cum îi plăcea lui să-şi spună. În perioada aceasta a promovat creaţia literară autentică din judeţul Neamţ, lui revenindu-i marele merit de a fi făcut cunoscută pentru prima oară în presă cea care avea să devină ”şcoala de poezie nemţeană”. Cei mai mulţi dintre scriitorii de azi din Neamţ au debutat în literatură graţie (şi) lui Viorel Tudose. După 1989 a condus ziarul „Ceahlăul”, în calitate de redactor şef, apoi de director general.
Făcând parte dintr-o generaţie de ziarişti intraţi în această breaslă după „dezgheţul” din anii 70, înainte de cunoscutele „teze” care aveau să paraziteze şi chiar să sufoce gazetăria românească, Viorel Tudose, alături de Cătălin Stupcanu (prietenul lui cel mai apropiat), Eugen Tureschi, Dumitru Buznea, Teodor Radu, Vasile Orăşanu, Dumitru Simionescu, Nichita Bistriceanu (ca să ne oprim la câţiva, doar la cei plecaţi dincolo!) a făcut ziaristică de calitate. Atât cât s-a putut în acele timpuri. Dar a şi crescut ziarişti tineri, după 1989, ajutându-i să-şi ia zborul prin propriile lor aripi. Unii i-au recunoscut acest merit, alţii au uitat, cunoscut fiind faptul că cea mai grea povară în viaţă este recunoştinţa. Viorel Tudose a fost, cu siguranţă cel mai important gazetar pe care l-a dat Neamţul contemporan. A fost, deopotrivă, un sensibil poet – dar un poet ucis, ca mulţi alţii, de gazetărie – care a publicat în tinereţe poeme în reviste literare importante din ţară, dar şi un gazetar complet, trecând prin toate etapele iniţiatice şi (apoi) de măiestrie pe care trebuie să le parcurgă un gazetar profesionist.
Supărat pe lume, chiar şi pe unii prieteni – cei mai mulţi dintre ei înşelându-i aşteptările – ne-a părăsit pentru o lume gazetărească mai blândă, mai luminoasă (dacă o exista aşa ceva), mai curată. De acolo de sus va veghea, cum a făcut-o vreo 4-5 decenii până acum, să ducem pe mai departe gazetaria, acest „câine de pază al democraţiei”, meserie pe care a iubit-o atât de mult. A trăit întreaga viaţă doar pentru ea. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Trupul lui Viorel Tudose va fi adus mâine de la Iași. Va fi depus la locuința sa din Piatra Neamț, din Dărmănești. Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, începând cu ora 13.
Dumnezeu sa-l odihneasca in ceata ingerilor.
Iar voi, cei ce astazi sapati in litera acest ziar, sa nu-i uitati niciodata pe cei care au pus temelia.
Drum bun si tarna usoara , cum se spune pe la noi. A mai plecat un OM care spunea lucrurilor pe nume.Regrete.
Dumnezeu sa-l ierte si sa il odihneasca in ceruri, unde nu este durere, nici intrsistare, nici suspin! Un om deosebit a plecat dintre noi. Condoleante familiei.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe „Domnul Tudose” (cum ii spuneam noi, invataceii admisi in meseria de ziarist, in vara lui 1995) !
Un OM adevarat! Un DOMN adevarat!
Nu mai are cine spune: „Ce mai faci, copchila?”
Condoleante familiei!
Dumneazeu sa il ierte si sa il primeasca in imparatia lui! Prietenii si colegii din ceruri-nea Mitica Buznea,Florin Tureschi ,nea Vasile Orosanu ca sa numesc doar citiva – l-au chemat poate preadevreme sa le fie alaturi.Condoleante familiei.
A plecat din viata paminteasca un senior al Cetatii! Dumnezeu sa il ocroteasca in Ceruri alaturi de prietenul sau, Catalin Stupcanu!
Surprinzătoare ştire; Începuturile mele ca cititor al ziarului „Ceahlăul” aruncam o privire pe prima pagină: „Redactor şef Viorel Tudose” sau „Director general Viorel Tudose”. Aveam siguranţa la vederea acestui nume că ziarul nu mă minte. Abonat sau nu citesc „Ceahlăul” şi-n ziua de azi. Numele şi pronumele de pe frontispiciu s-a schimbat. Iată, Viorel Tudose a plecat lângă ceilalţi ziarişti nemţeni cu care am relaţionat o viaţă.
Dumnezeu să-i poarte de grijă lui Viorel Tudose, iar pe noi să ne călăuzească amintirea sa. Moştenitorii ziarului poartă o mare răspundere faţă de mentorul lor care a fost Viorel TUDOSE.
,,Zilele omului sunt pana la 70 de ani.Daca omul este in putere, pana la 80, iar ce este peste, e doar chin si suferinta”.Dragul nostru consatean s-a oprit la 70 desi parea a fi in putere.Pacat…Dumnezeu sa il ierte ca pre le spunea si le scria cum ii veneau la ganduri…
Dumnezeu sa il odihneasca !
Dumnezeu sa te odihneasca in pace! Ultima data cand ne-am revazut – in legendarul tau „umbrar” (era doar acum cateva luni), ne-ai cantat obsesiv dar vesel, cu un zambet parca „inainte-stiutor” melodia lui Iris „Iar cand noi nu vom mai fiii, va veti amintiiii…” aici te opreai si o luai de la capat. Sigur ca ne vom aminti, ca doar esti dintre cei cu „praf de stele pe aripi” ….O sa ne fie tare dor de tine! Adio, draga VIOREL !
Un mare OM de presa a trecut in lumea de la care noi, o generatie zbuciumata, asteptam linistea. La 70 de ani, Viorel Tudose si Mariana au luat/o de la capat intr/o noua constructie jurnalistica, ceea ce nu e simplu deloc si nici usor. Si toate la un loc macina. Lui Mariana, putere sa depaseasca nenorocirea si sa duca mai departe proiectul inceput, iar pe Viorel, Dumnezeu sa/l odihneasca, acoloa Sus, ferit de zbuciumul vieti de pe Pamant.
i